Articol reprezentativ

Bun venit in locul in care trupul, mintea și sufletul se întrepătrund fie într-un tango pasional, fie în valsul diafan al evoluției personale.


Cu o experiență de peste 25 ani( încă din copilărie),dintre care parte dintre ei petrecuți chiar in Asia (în manastirea Curpu),specializat în terapii alternative.Am conceput această pagină pentru a arăta tuturor celor care nu știu cât de important este masajul în viața noastră și care sunt beneficiile lui pentru fiecare dintre noi în viața de zi cu zi. Am vrut să demonstrez ca uneori Medicină Alternativă(Asiatică) este mult mai benefică decât cea Tradițională(Europeană) și cu mai puține riscuri de complicație,așa că am început să scriu aici pentru toți cei care au nevoie.
Aș vrea sa le mulțumesc tuturor celor care îmi sunt alături în ceea ce fac și deasemeni și persoanelor care mi-au permis să le arăt tot ceea ce știu și cu care am putut pune în practică tot ceea ce am învățat.

MULTUMESC!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

Relatiile din viata noastra: simbioza distructiva sau constructiva?


Stim cu totii ca avem nevoie unii de altii in aceasta viata iar adesea putem intrezari, in aceasta nevoie, pericolul de a dezvolta fixatii simbiotice unii fata de altii, monopolizandu-ne reciproc atat de mult incat simbioza distructiva ne poate aduce la stadiul de a nu mai avea, in relatiile dintre noi, nicio urma de libertate externa sau interna.

Atunci cand suntem copii, ceea ce avem nevoie de la adultii din jurul nostru este incurajare si suport: permisiunea si incurajarea de a face lucruri, de a vedea lumea cu proprii ochi, de a avea incredere in propriile sentimente. Adultii trebuie sa le arate copiilor cum sa devina independenti si responsabili pentru propriile lor actiuni.
Vazut din perspectiva psihologiei, Sinele evolueaza sub asistenta altei persoane, identificata drept o figura de atasament constanta. Acest altcineva permite copilului sa se defineasca pe sine ca fiind separat de el: in a intra in conexiune cu celalalt, copilul invata sa-si perceapa Sinele sau ca fiind diferit. Astfel el invata: “Nu sunt mama mea, nu sunt tatal meu, nu sunt sora mea. Sunt diferit de ei.”
Insa daca figura de atasament primar nu poseda un simt al unei autonomii sanatoase, un simt al sinelui si a ceea ce este ea cu adevarat, aceasta persoana nu va fi tangibila pentru copilul aflat in crestere. Oamenii care nu stiu in mod clar cine sunt ofera altora un feedback inadecvat si neclar. Copilul poate fi confruntat cu mesaje de genul “Esti in felul asta sau in felul celalalt”, mesaje care nu au nimic de-a face cu copilul in sine; asta se intampla atunci cand figura de atasament isi plaseaza propriile poveri emotionale asupra copilului. Si pentru ca copiii nu pot vedea dincolo de mecanismele de aparare sau dincolo de mecanismele proiective ale parintelui, ei vor prelua de la parinti opiniile false asupra propriei persoane si nu vor sti cum sa aiba incredere in propriile instincte, impulsuri, sentimente si ganduri.

Pseudo-autonomie

Cercetarile legate de atasament ne spun ca acesti copii prinsi in modele de atasament nesigure sunt incapabili sa-si gaseasca o baza emotionala stabile, care sa le permita sa aiba incredere in proprii parinti. Din cauza acestui lucru, ei vor fi foarte stresati, la nivel interior si vor pastra distanta emotionala si psihologica fata de cei din jur. Acest lucru se va define printr-o pseudo-independenta timpurie: ei devin mult prea preocupati de sine si invata, mai repede decat alti copii, sa-si gaseasca echilibrul fiind independenti de adulti. Prefera sa renunte la orice sprijin potential din partea celorlalti, restrangandu-si orizontul nevoilor lor la potentialul lor limitat. Nu pot accepta ajutorul celorlalti pentru ca le este frica ca vor fi luati pe sus de persoana respectiva si ca vor fi impovarati de emotiile celorlalti.
In spatele acestui comportament se afla experienta pe care copilul a avut-o cu parintii sai traumatizati, care, prin comportamentul lor inconsistent, l-au determinat sa fie nesigur de ceea ce simte si de ceea ce este el ca persoana. Fraza “Vreau sa fiu iubit” poate fi foarte greu de verbalizat pentru persoanele care au modele nesigure de atasament, din cauza fricii ca, exprimandu-si nevoia de iubire, se vor abandona altora si vor fi atrasi in suferinta lor.

Autonomia adevarata

Cuvantul autonomie provine din greaca veche unde inseamna “cel care isi face singur legea”. Autonomia adevarata inseamna a nu avea nevoie sa te subordonezi cuiva si a fi capabil sa-ti urmaresti propriile valori.
In relatiile bazate pe dependenta si subjugare, este dificil sa dezvolti aceasta forma de autonomie si sa devii asertiv atunci cand te confrunti cu cereri si presiuni din partea altora. Si adesea suntem prea slabi pentru a fi suficient de asertivi in fata celor care au mai multa putere sau mijloace de forta decat el.
Unii oameni au avut experiente traumatizante in trecut si sunt incapabili sa foloseasca sansele care le sunt oferite in prezent pentru a deveni mai autonomi. Orice persoana care sufera de rani vechi este prinsa intr-o capcana interioara si nu este libera interior. Autonomia adevarata inseamna sa spui un “Da” neconditionat atat tie insuti cat si realitatii Vietii tale si de a-ti asuma responsabilitatea adevarata de a o trai, indiferent ce s-a intamplat in trecut. Viata nu mai este astfel o imitatie sau un joc de rol, nu este ceva ce va incepe mai tarziu sau va incepe cu adevarat intr-un anume punct, ci este o expresie a “Eu sunt in acest fel” sau “Lucrurile sunt astfel” sau “Aici si acum, asa stau lucrurile.”

Daca sumarizam relatia dintre simbioza si autonomie, exista doua alternative: simbioza constructiva si autonomie adevarata, iar pe de alta parte simbioza distructiva si pseudo-autonomie.

In biologie, simbioza constructiva este numita mutualism, iar simbioza distructiva parazitism. Simbioza constructiva este benefica pentru toti cei implicati. Promoveaza dezvoltarea fiecarei persoane implicate atat cat este necesar si posibil pentru a ajunge la un stadiu particular de dezvoltare fizica, emotionala, mentala si practica.
Relatiile constructiv-simbiotice sunt bazate pe o forma sanatoasa de dragoste. Aceasta dragoste il vede pe celalalt asa cum este, nu asteapta nimic in schimb in mod special si este fericita sa primeasca orice semn de dragoste oferit in mod liber. Frica sanatoasa precum si formele de furie sanatoasa isi au locul lor intr-o relatie de simbioza constuctiva. Cand exprimam furia sanatoasa nu judecam cealalta persoana ca intreg, ci ne exprimam neplacerea legata de anumite actiuni si atitudini. Sentimentele de tristete si durere pot fi exprimate intr-o simbioza constructiva. Este sanatos sa le aratam altora tristetea si sa jelim la pierdere, separare si moarte. De asemenea, este natural sa avem un nivel potrivit de participare la durerea si doliul celorlalti.
Parte din esenta unei simbioze constructive este sa stim cand este momentul potrivit sa dizolvam o relatie, cand a venit timpul sa punem capat unei relatii care a devenit mult prea restrictiva si limitativa. De exemplu:
  • Copilul isi paraseste parintii cand a invatat suficient de multe ca sa supravietuiasca singur
  • Un cuplu se separa pentru ca isi dau seama ca nu are un viitor impreuna
  • Organizatiile si institutiile se dizolva atunci cand si-au indeplinit misiunea

Simbioza constructiva genereaza un sentiment armonios de apartenenta si solidaritate.

Fiecare il poate vedea pe celalalt asa cum este in realitate, cu toate experientele bune si rele din viata, cu punctele tari si punctele slabe. Ca exemplu, parintii nu ar trebui sa isi ascunda experientele negative de copii, pentru a-i determina pe acestia sa aiba o imagine falsa despre ei. Si nici nu ar trebui sa le prezinte lumea in culori exclusiv roz, prin imagini idealiste. Copii ar trebui sa vada lumea asa cum este, cu partile sale bune si cu cele rele. Intr-o simbioza constructiva, o persoana nu incearca sa-l protejeze pe celalalt de posibile conflicte si de probleme, creand un cocon de protectie in jurul celuilalt.

Formele de simbioza distructiva

Formele de baza ale simbiozei distructive pot fi sumarizate in felul urmator:
  • Ar trebui sa te porti asa cum imi doresc eu – echivalent cu dominatie, control, suprimare, sadism, distrugere
  • Voi fi exact asa cum vrei tu sa fiu – dorinta exagerata de a forma atasamente, de a renunta la sine, supunere, deprimare, masochism.
In simbiozele distructive, partenerului puternic nu ii pasa cu adevarat de cel slab; ei nu ii pot recunoaste pe ceilalti ca pe niste fiinte umane, care au propriile interese si nevoi. In loc de asta, ei ii vad pe ceilalti ca pe niste obiecte manipulabile pentru propriul lor scop. Ei refuza sa vada ce se intampla cu ceilalti. Partenerul mai puternic ignora granitele celui mai slab; nu exista intelegere asupra faptului ca si partenerul mai slab are nevoi proprii si o viata proprie. Nu se ia in considerare ceea ce are nevoie cu adevarat acea persoana pentru a fi capabila sa se dezvolte. Dragostea simbiotic-distructiva este nesanatoasa pentru ca, prin ea, ne agatam de celalalt, vrem sa il posedam, intram in competitie cu el, punem presiune pe el, il santajam si avem asteptari care se pot indeplini doar contrar propriilor lui nevoi si interese. Aceasta dragoste este o iluzie: nu il vedem pe celalalt asa cum este, ci cream o imagine a modului in care am vrea sa fie celalalt.
Partile implicate intr-o simbioza distructiva se lupta permanent sa suprime furia si sa o directioneze catre oamenii din afara relatiei simbiotice. In timp ce furia sanatoasa ajuta o persoana sa ramana autentica cu sine insasi si cu nevoile sale reale, a exprima furia care rezulta dintr-o simbioza distructiva este un lucru care nu e de ajutor in a rezolva conflicte si care duce la si mai multa distrugere. In spatele acestei furii se afla insa o mare durere. Persoana este insa incapabila sa se uite la propria durere si de aceea are nevoie sa-i vada pe altii suferind.
Ceea ce ar trebui sa intelegem fiecare din noi la sfarsitul acestei expuneri despre relatiile simbiotice este ca: exista o lume a simbiozei distructive si o lume a simbiozei constructive. Diferite legi prevaleaza in ambele lumi. Daca ne-am nascut intr-o lume a simbiozei distructive nu avem alta sansa decat sa incepem sa ne adaptam acestor legi. Dar ar trebui sa nu negam ca exista si cealalta lume, a simbiozei constructive. Si poate ca va exista o sansa, intr-o zi, de a trece de la o lume la alta, si de a crea o lume in care sa nu mai dorim sa subjugam, sa batjocorim si sa ne uram pe noi insine si pe ceilalti.

Despre emoții, somatizări și/sau alegerea de a fii liber in relația cu tine însuți…


Emoțiile sunt reacții de scurtă durată, dar intense, un răspuns la stimulii ambientali, care neidentificate în mod corect, pot duce la tulburări grave în echilibrul psiho – funcțional al organismului.

Ceea ce le diferențiază de sentimente este durata, intensitatea, manifestarea inconștientă.

Sentimentele nu depind de un stimul din afară, sunt influențate de interesul nostru, de valorile noastre, de influența contextului cultural; sentimentele persistă în timp, indiferent de prezența lângă noi a ceea ce le produce sau întreține.

Așadar, există o diferență substanțială între emoție și sentiment, pentru că o emoție este o stare neurofiziologică produsă de o reacție față de o situație determinată, care poate să dureze câteva secunde și să producă daune fizice și psihice. Un sentiment însă, este contextualizarea emoțiilor, numirea senzațiilor pe care le trăim, ceva care se cultivă și care poate să dureze și toată viața.

Sentimentul de iubire, poate să dureze o viață, atâta timp cât persoana știe cum să se raporteze la iubire și cum să facă distincția între iubirea sănătoasă și iubirea bolnavă.

Centrul emoțiilor este amigdala, un bulb așezat la extremitatea superioară a coloanei vertebrale, localizat sub cerebel (creier), în timp ce sentimentele au ca localizare partea anterioară a creierului.

Sentimentele și emoțiile se pot manifesta împreună, uneori pot apărea de sine stătător. Nu este necesară în unele cazuri existența emoției pentru a putea trăi un sentiment.

Tulburările și dezechilibrele se manifestă atunci când apar stări conflictuale între sentimentele și emoțiile noastre. Tuturor ni se întâmplă să trăim senzații opuse în același timp. Să ne dorim ceva și să ne refuzăm plăcerea, pentru că nu este posibilă într-o anumită situație sau în contextul în care trăim. În acest caz, este important să încercăm să remediem acest conflict, prin intermediul unor tehnici și metode dezvoltate de specialiști în domeniu.

Un lucru de menționat, este acela că nu poate exista un gol emoțional; de foarte multe ori afirmăm că nu simțim nimic, că nu mai avem sentimente și emoții. Acest lucru este imposibil.

Este important să nu separăm mintea de corpul nostru și esențial este să ne exprimăm emoțiile, fără a intra în conflict cu noi înșine. De aceea, ca să avem o viață echilibrată, este bine să învățăm cum se manifestă emoțiile, de ce apar, care este legătura între copilărie și manifestarea acestora în viața de adult.

De exemplu, putem considera emoție, atracția pe care o simțim la vederea unui bărbat sau a unei femei care arată foarte bine, dar imediat ce persoana se îndepărtează de noi, reacția noastră emoțională se atenuează.

Această atracție se poate transforma în sentiment, în momentul în care începem să ne gândim la bărbatul sau femeia care ne-a atras, chiar dacă nu este lângă noi, începem să dorim să îl/o întâlnim, să ne petrecem timpul împreună, evaluăm dacă ne potrivim, începem să împărțim idei, obișnuințe, putem spune că acea persoană intră din ce în ce mai mult în sfera noastră de interes.

Emoțiile se împart în primare și complexe. Cele primare sunt șapte și anume, frica, bucuria, furia, tristețea, surpriza, dezgustul, disprețul. Din combinarea acestora apar toate celelalte.

Utilitatea emoțiilor este deosebit de importantă, pentru că ne permite să evaluăm imediat dacă un stimul ne surprinde, dacă ne place, dacă este util sau periculos. Astfel știm dacă trebuie să ne apropiem de stimul sau să ne îndepărtăm de acesta.

Atunci când apar emoțiile, produc în noi o serie de reacții la nivel somatic, (corp), vegetativ și psihic.

Reacțiile somatice pot fi observate în mod direct și pot fi: înroșire, tremurat, transpirație abundentă, respirație accelerată, pupila își poate schimba dimensinea.

Reacțiile vegetative pot fi măsurate doar cu aparatură specială și pot fi: creșterea ritmului cardiac, creșterea tensiunii, alterarea salivei, secreții ale glandelor din corp. Reacțiile vegetative nu se pot controla, pe acest principiu funcționează și evaluarea la detectorul de minciuni.

La nivel psihologic o persoană care nu identifică corect emoțiile are o capacitate redusă de autocontrol și apar tulburări psihice.

Apariția emoțiilor, determină modificări la nivelul limfocitelor (celule implicate în funcționarea sistemului imunitar responsabil cu protejarea organismului împotriva bolilor), a sistemului endocrin (responsabil cu secreția hormonilor) și a sistemului gastrointenstinal.

Corpul și comportamentul nostru sunt influențate de emoțiile pe care le experimentăm și îndeosebi de recunoașterea corectă a acestor emoții. Un anumit gând determinat de o emoție, poate schimba postura corpului, felul în care ne raportăm la noi înșine.

De exemplu, persoanele care trăiesc emoția de tristețe, au coloana vertebrală în poziție curbată, capul între umeri, pupilele ochilor orientate în stânga jos. Cineva care privește în sus, cu toracele scos în față, activ, trăiește cu siguranță o emoție de bucurie.

Sistemul nervos, endocrin și imunitar comunică între ele și sunt influențate de emoții. Neurotransmițătorii care operează asupra creierului și sistemului imunitar reglează și emoțiile.

Impactul emoțiilor asupra sistemului imunitar a fost descris de David Felten, un cercetător preocupat de această interacțiune, care a atras atenția asupra rolului hormonilor eliberați de corpul uman în condiții de stres.

Adrenalina și noradrenalina, cortizolul și prolactina (care ajută individul să tolereze durerea fizică) apar în momentul stării de activare fiziologică care urmează emoțiilor precum furia sau frustrarea. Fiecare din hormonii amintiți mai sus are un impact puternic asupra celulelor imunitare, adică inhibă funcționarea imunitară a organismului și ca urmare ne lasă descoperiți în fața bolilor.

De aceea este foarte important procesul de identificare, recunoaștere și acceptare a emoțiilor.

În ultimul timp, cercetările scot în evidență din ce în ce mai mult importanța emoțiilor în influențarea stării de sănătate.

Emoțiile negative pot avea efecte distructive asupra funcționării organismului. Persoanele care trăiesc stări de anxietate, perioade lungi de tristețe și pesimism, tensiune, au un risc crescut în a dezvolta patologii ca și astm, artrită, ulcer gastric, cardiopatii. Dimpotrivă, experimentarea unor emoții pozitive duce la creșterea puterii de răspuns a sistemului imunitar și ne apără de boli.

Incapacitatea de exprimare a emoțiilor, după cum am amintit mai sus, poate duce la adevărate tulburări patologice și somatizări ca anxietatea, boli ale pielii, boli gastrointestinale, anumite forme de diabet, tulburări alimentare.

Numeroase studii au arătat că neexprimarea emoțiilor duce la dobândirea unor comportamente nocive pentru sănătate cum ar fi abuzul de țigări, alcool sau medicamente.

Când nu sunt identificate în mod corect emoțiile, apar conflicte psihice interne care pot duce la insomnie, frici, plâns inexplicabil, tulburări gastrointestinale, dificultăți respiratorii, alterări ale ritmului cardiac, tulburări sexuale, etc. Pentru ameliorarea acestor stări este nevoie să fie restabilit echilibrul organismului din punct de vedere psiho emoțional.

Emoțiile se exprimă cu ajutorul mimicii feței, a posturii corpului și limbajului. Fiecare persoană are un mod propriu de a reacționa, în funcție de personalitatea proprie și de experiența de viață.

Fiecare decizie a noastră este influențată de ceea ce simțim. De aceea este esențial să ne identificăm emoțiile, așa cum am mai specificat, să înțelegem ce le generează și de ce și în ce fel ne influențează. Emoțiile ne ajută să supraviețuim.

Simțim frica pentru a ne apăra de pericole, simțim atracție sexuală pentru a ne reproduce.

De fiecare dată când avem o emoție, apare în noi o acumulare de energie care apoi trebuie eliberată. Echilibrul emoțional este calea către starea noastra de bine.

Un exemplu:

Frica, dacă se bazează pe ideea că putem să pierdem ceva care este foarte important pentru noi (viața, o persoană iubită, sănătatea, stabilitatea economică), influențează organe cum ar fi vezica și rinichii. Cum se poate gestiona? În primul rând este important să învățăm să identificăm, să recunoaștem și să acceptăm emoția de frică. Apoi ne concentrăm pe respirație. Inspirăm lent numărând până la 7 și în același timp împingem abdomenul în afară. Ne ținem respirația numărând până la 3 și expirăm cât de lent și de gradat se poate, împingând abdomenul către interior.

Furia apare datorită senzației de a nu fi fost tratați în mod just, de a nu fi fost bine înțeleși, de a nu fi reușit să obținem ceea ce dorim. Dacă furia este gestionată defectuos, este foarte dăunătoare pentru inimă și pentru toate celelalte organe vitale. Apar frustrările și iritarea. Este important să învățăm tehnicile prin care se poate gestiona furia.

Este atât de simplu să fim artizanii propriei stări de bine! Doar să învățăm cum să o facem și să respectăm ceea ce am învățat. Putem echilibra ceea ce se întâmplă în interiorul nostru! Alegeți să deveniți liberi în procesul de a alege!

By MIREL & DANA

Dacă ești bun, nu înseamnă ca ești Prost…


La un exercițiu de identificare a celor trei valori care-mi definesc viața, am descoperit că, pe lângă libertate și profesionalism, bunătatea este printre primele trei valori pe care le am în vedere cu prioritate. Ulterior, mi-am pus întrebarea în ce măsură este bunătatea o valoare pentru societatea de astăzi sau, ca să fiu mai concret, în ce măsură a fi un om bun este o calitate pozitivă și de dorit pentru noi în contextul actual. La prima vedere am fi înclinați să spunem că valorile promovate și râvnite de majoritate sunt posesiunile materiale, influența și puterea sub orice formă s-ar manifesta ea. Dacă ne uităm la numeroasele campanii de strângeri de fonduri pentru diverse cauze, suntem înclinați să spunem că atunci când ne este atinsă o coardă sensibilă, când se face apel la emoții, punem mână de la mână, ne sacrificăm chiar, pentru a susține o inițiativă nobilă sau o cauză în care credem. Fapt meritoriu, desi­gur. Totuși, în ciuda excepțiilor fericite, observ că în majoritatea cazurilor este nevoie de curaj pentru a fi bun, este nevoie de curaj pentru a te ridica și a emite o atitudine diferită și umană față de o situație sau o persoană. Pare desuet să fii bun, pare naiv și prostesc, pare că ești un om ușor de exploatat. Îți prezinți o față vulnerabilă a ta, iar mai târziu acest fapt poate să-ți aducă dezavantaje în raport cu cineva care manifestă răutate sau neutralitate față de aceeași situație. Chiar dacă există riscuri și uneori dezavantaje, îmi propun ca bunătatea să mă caracterizeze în toate relațiile mele interumane. Pentru că este o valoare personală, iar un om împlinit trăiește în acord cu valorile lui. Pentru că am simțit beneficiile unei vieți conduse de bunătate. Pentru că la rândul meu am experimentat și experimentez zilnic bunătatea Divinitãții și a semenilor față de mine și consider că este datoria mea să ofer mai departe ceea ce primesc. Studiile din psihologia pozitivă disting trei tipuri de bunătate sau compasiune: bunătatea îndreptată spre alte persoane care se referă la dorința activă de a-i ajuta pe ceilalți, bunătatea primită de la alte persoane și autocompasiunea sau bunătatea pe care mi-o arăt mie însumi în raport cu diverse situații de viață.

Pentru a avea o bunătate echilibrată și sănătoasă în relația cu ceilalți și cu noi înșine este necesar să avem toate cele trei componente. A fi bun cu semenii, dar a fi excesiv de aspru cu tine nu este de dorit, iar pe termen lung acumulezi frustrare și nefericire.

Ca un argument important în pledoaria bunătății, amintesc că există numeroase beneficii studiate și validate științific care ne arată recompensele în a fi (mai) buni cu ceilalți și cu noi.

Omul se face plăcut prin mărinimia lui (în alte traduceri „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui”, scrie în cartea Proverbelor, 19, 22. Aici este evidențiat rolul social al bunătății: un om bun va fi un om pe care îl vei dori în preajma ta, un om lângă care te vei simți prețuit, apreciat și în siguranță.

De asemenea, bunătatea joacă un rol important în sănătatea noastră psihică: oamenii care manifestă bunătate sub toate cele trei aspecte ale ei raportează un nivel mai ridicat al fericirii, o stimă de sine mai bună, un nivel mai scăzut al singurătății, o reglare mai bună a emoțiilor și vulnerabilitate scăzută la depresie.

În ceea ce privește aspectul biologic, trăsătura de bunătate și compasiune este corelată cu longevitate și sănătate fizică bună chiar și la vârste înaintate, alături de risc diminuat de boli cardiovasculare și un sistem imunitar mai puternic.

Chiar dacă aceste beneficii sunt măsurabile și scalabile, ele vin ca o consecință a ce suntem și a eticii pe care ne-am format-o de-a lungul vieții prin deciziile mici și mari pe care le-am luat.

Aspectele minore sunt definitorii pentru formarea bunătății ca trăsătură caracterială: a căuta o informație pentru cineva, a strânge în brațe un semen care trece printr-o perioadă dificilă, a face voluntariat într-o situație de criză sau a te implica financiar, atât cât îți permite bugetul, într-o cauză cu care rezonezi, iată cum lucruri simple ajung să-ți ofere satisfacție și împlinire.

Virtuțile se cultivă, iar bunătatea nu face excepție. În primul rând, bunătatea se cultivă prin conștientizare. Conștientizarea înseamnă că treci prin viață treaz și atent la ce se întâmplă în jurul tău și cu tine. Înseamnă că ești receptiv la nevoile celorlalți, dar și la nevoile tale. Conștientizarea înseamnă că simți cu cel de lângă tine, dar îți permiți să fii bun cu tine, să îți cunoști și accepți limitele și durerile. În al doilea rând, bunătatea se cultivă prin alegere. Aleg să fiu bun, chiar dacă îmi este mai comod să-mi întorc capul, să mă prefac că nu am văzut durerea și nevoia celuilalt. Trec peste pasivitate și mă implic activ sau discret în a-i face omului de lângă mine viața puțin mai bună, să-i aduc poate o lumină în ochi și speranța în suflet.

Nu este nevoie de gesturi mari sau de cuvinte meșteșugite, ci de o inimă caldă și de un suflet atent, echilibrat și împăcat cu sine. În aceasta constă, iată, curajul de a fi bun.

Așa că dragii mei, fiți buni cu voi înșivă și cu semenii voștri. Vă îmbrățișăm cu drag!!!

By MIREL & DANA

„Caută-mă acolo unde nu ai știut să fii”, sau altfel spus: Eu, așa cum nu mai sunt!!!


„Îți amintești că atunci când aveam nevoie de sprijinul tău ai ales să te îndepărtezi de mine?”, „Nu știam că ai nevoie de sprijin!”, „De ce ești furios/furioasă?” Sunt abordări pe care foarte mulți dintre noi le folosim atunci când nu putem( sau nu vrem) să ne asumăm responsabilitatea sau apartenența la viața de cuplu. Este mult mai ușor sa fugim, ascundem de responsabilități, decât să ne asumăm nevoia de libertate.

Îmi amintesc de o discuție cu un pacient, care, la momentul acela a făcut sa scoată din mine cele mai agresive furii, oglindindu-mă în emoțiile și frustrările pe care le observam la el. Mi-am dat seama că in acel moment, de neputință, mintea și sufletul meu urlau după ajutor. „Scoate-mă de aici!!!”.

In primă fază nu am înțeles ce se întâmplă, însă ulterior, analizând situația am înțeles că tot ceea ce El (pacientul) exprimase, erau oglindiri ale unor trăiri ale mele anterioare.

Încercând să descifrez cauza, am înțeles că eu, omul din fața lui, retrăiam exact aceleași emoții ca și el.

De-a lungul timpului, înaintând prin viață, relații, am ales să fac lucrurile într-o formă nesănătoasă, și asta, doar pentru a-mi hrăni Ego-ul, acel mic Demon ce se hrănește cu nefericirea fiecaruia dintre noi. Erau momente în care, atunci cand partenera mea avea nevoie de ajutor, sprijin emoțional, suport moral, alegeam să fug, să mă sustrag de la responsabilitatea pe care o aveam. Mai târziu, după mulți ani, am înțeles că nu era decât un mod de protecție, o atitudine nesănătoasă pe care o învățasem în „familia de referință” (mamă/tată, frate/soră), locul în care ne dezvoltăm personalitatea, asertivitatea și gandirea sănătoasă. Căutând mai profund îmi dădeam seama că nu-mi place deloc ceea ce devenisem, și asta, pentru că eram un frustrat, arogant(într-o formă nesănătoasă) și fără pic de stimă de sine.

Învățasem să fiu „puternic”, să nu mă las pradă emoțiilor, chiar dacă asta însemna ” Să calc pe cadavre „, dar nu eram eu, așa că am început să lucrez cu mine, cu sufletul și emoțiile mele neîmplinite. Pentru că în esența mea, eu nu eram așa.

Partenera mea îmi spunea că nu se poate baza pe mine, pe relația pe care o avem, nici măcar pe ” Puterea” meaca bărbat, pentru că nu eram niciodată acolo, atunci când avea nevoie, și avea dreptate. Indiferent la tot ce simțeam, nu făceam decât să mă „protejez” de emoții, trăiri, gânduri ce îmi scoteau la suprafață vulnerabilitatea. Ori de câte ori aveam câte o situație deficitară, alegeam sa plec, să fug de tot ceea ce îmi înmuia sufletul.

Lipsa de încredere în propria persoană, în ceea ce puteam sau eram, îmi determina fiecare acțiune ce o întrprindeam. Acum când stau și derulez timpul, realizez că totul se întâmpla cu un scop. Acela de a fi Eu, în orice situație sau moment, fără să-mi pese de ceea ce se întâmplă cu cei din jur și/sau să-mi asum responsabilitatea acțiunilor mele. Între timp am crescut, m-am maturizat(emoțional), iar bărbatul care am devenit, este un OM minunat, responsabil, încrezător în ziua de mâine și nu în ultimul rând „acolo” oricând cineva are nevoie de mine, fără frica eșecului. Sunt omul minunat pe care, cei care mă cunosc, se pot baza oricând, în orice situație, fără teama de a fi dezamăgiți.

Mulțumesc tuturor, pentru lecțiile și meditațiile acordate, dar în primul rând soției mele, pentru că m-a învățat sa fiu eu, să am încredere in ziua de mâine, și de ce nu, pentru că are puterea să ma asculte și să îmi fie aproape oricând am nevoie.

By Mirel

Despre asertivitate sau modul prin care poți fi tu însuți.


Când vorbim despre asertivitate, ne referim la calea sănătoasă de comunicare, prin care știm să ne exprimăm opiniile fără a deveni agresivi, știm să ne susținem un punct de vedere și să ținem cont de noi înșine în interacțiunile cu ceilalți, dar și să știm să refuzăm, renunțând la sentimentele de vină sau rușine.

Totuși, atunci când trebuie să punem în practică toate sfaturile bune în acest sens, ne regăsim în sintagma frecvent utilizată „da, dar…’ și aducem argumente pentru a justifica limitarea asertivității sau nepracticarea ei.

Suntem atât de dornici să nu ne copleșească emoțiile, încât le ignorăm

Asertivitatea nu are nicio legătură cu atitudinea celuilalt, ci cu a ta
Știm deja că nu putem controla ce gândesc, ce spun sau ce fac ceilalți.

Chiar și asupra gândurilor proprii nu avem un control deplin, altfel ar fi extrem de simplu de pus în practică sfatul motivațional „gândește pozitiv!’.

Totuși, suntem singurii asupra cărora putem exercita „control”, unul care să vină în ajutorul și care să fie în avantajul nostru.

De cele mai multe ori lipsa asertivității vine din tiparele de comunicare învățate și practicate încă din copilărie. Felul cum răspundeau părinții la nevoile, dorințele, solicitările tale? Cum întâmpinau un refuz din partea ta? Ce ai învățat de pe urma acestor interacțiuni cu ei?

Dacă inițiativele sau nevoile și dorințele diferite de cele ale adulților ne erau sancționate (sub orice formă) atunci gândurile apărute în urma acestor evenimente s-au concretizat în „nu este frumos să faci aașa” „nu este bine pentru tine să procedezi așa”, „ceilalți se supără dacă procedezi astfel” sau… „mai bine taci și nu spui ce vrei”

Nu sună prea în acord cu propriile nevoi, nu? Dar dacă revenim la ceea ce am spus, respectiv, că nu îi poți controla pe ceilalți – ce simt, ce spun, ce fac – atunci cum am pune în perspectivă această dilemă?

Primul pas este să înțelegi că ceea ce tu îți dorești sau ce ai nevoie, contează foarte mult. În primul rând, pentru tine.

Tac sau mă înfurii, apoi simt frustrare

De câte ori ne-am spus că este mai sănătos să „lași de la tine”? Este adevărat, în anumite interacțiuni sau situații sociale, ar putea fi o soluție. Asta doar în măsura în care tu nu rămâi cu resentimente pe urma deciziei de a proceda astfel, nu rămâi furios sau nemulțumit de ceea ce s-a întâmplat, nu te regăsești într-un impas creeat de neexprimarea opiniei și/sau nevoii tale.

Dacă se întâmplă toate acestea, ai nevoie de câteva exerciții pentru a găsi modalitatea potrivită ție de a exprima lucurile de care te temi că pot produce reacții nefavorabile celorlalți.

Pe scurt, amintește-ți că nu poți mulțumi întotdeauna pe cei din jur, nu trebuie și nu este posibil să te placă absolut toată lumea, iar tăcerea ta, lipsa de implicare, inițiativă sau curaj de a te exprima, doar te vor ține în umbră și vei ajunge „o părere care oricum nu contează”. Oare asta vrei pentru tine?

Foarte mulți dintre noi alegem să suferim, să ruminăm, să fim nefericiți sau chiar furioși când ceilalți sunt invazivi, nu țin cont de noi, sunt manipulatori sau de-a dreptul agresivi cu noi, tocmai pentru că nu avem un răspuns adecvat într-o asemenea situație. Și nu o dată s-a întâmplat să nu știm să gestionăm chiar în situația respectivă propriile emoții și să devenim, la rândul nostru, invazivi, nepoliticoși sau agresivi verbal.

De cele mai multe ori, atunci când avem dificultăți în a ne exprima asertiv, avem o imagine de sine deformată și o stimă de sine scăzută.

Ai de ales între vulnerabilitate, rușine, sentimentul că ești lipsit de orice putere sau… lucru cu tine pentru a înțelege cum ți-ai construit aceste bariere în exprimare și cum le poți depăși. Prin urmare este necesar să te accepți pe tine însuți, la fel cum accepți diferențele de opinie ale interlocutorilor, iar cea mai bună metodă in această direcție este să poți înțelege care sunt nevoile tale comoarativ cu ale celor din jur. Succes!!!

By MIREL & DANA

Despre emoții și modul pozitiv sau negativ in care ne afectează viața.


Într-o lume în care sistemele de valori se schimbă de la o zi la alta, am ales să abordez un subiect mai mult decât necesar în dezvoltarea personală. Pentru că o dezvoltare sănătoasă poate aduce cu sine multe satisfacții, de la relația de cuplu, până la dezvoltarea carierei și/sau dezvoltarea personală.

Nu este recomandat să te lași copleșit/copleșită de emoții, să poți lua distanță de ele și să treci prin filtrul gândirii ce se întâmplă, de fapt, cu tine. Dar acolo, în emoții, găsim mesaje importante despre noi.

Empirismul spune că „nu există nimic în intelect care să nu fi fost mai întâi în simțuri’. Când suntem bebeluși, predominant simțim, iar în copilărie, atunci când ne confruntăm pentru primele dăți cu anumite emoții, necunoscute nouă, avem nevoie de informație din exterior pentru a ni le clarifica, pentru a le înțelege, a le da sens și a le accepta. Și, evident, nu vorbim despre bucurie aici.

Vorbim și despre emoțiile care ne bulversează, care ne fac să simțim disconfort și cărora nu prea știm ce comportament să le atribuim, devenind, uneori reactivi: furie, tristețe, suferință, durere.

Nu știu câți dintre noi am avut părinți care să ne spună că este ok să fim furioși sau că este ok să fim triști. Cei mai mulți am auzit „nu ai motive să plângi’, „pot să știu și eu ce motive de nervi ai tu?’ sau celebrul „dacă plângi, vor râde copiii de tine’ ori simplu, „potolește-te’.

În orice caz (și multe altele nemenționate aici) emoțiile acestea ne-au fost cumva etichetate drept negative și am fost instruiți să nu le arătăm, să fugim de ele, să le negăm disconfortul, să nu „deranjeze’.

Totuși, știm deja că nu există emoții negative, iar rolul acestor emoții însoțite de disconfort este la fel de important ca al celor însoțite de starea de bine: ne reglează, ne dau informații importante despre noi însene și mediul din jur, ne ajută să ne înțelegem pe noi însene și mediul.

Trauma este cea care ne modelează negativ emoțiile, ajungând în incapacitatea de a le recunoaște sau de a vorbi despre ele. Conștientizarea lor depinde de abilitățile dobândite înaintea evenimentului sau poate reprezenta o problemă ulterioară lui.

Dar și în lipsa unei traume, ne putem regăsi în imposibilitatea numirii, recunoașterii lor, care deseori o etichetăm drept „nu simt nimic’ sau „nu știu ce simt’.

Spre exemplu, chiar dacă nu vorbim despre o traumă, dar avem un istoric nefericit în anumite situații (de ex. relațiile de cuplu), schimbarea paradigmei, ocazia de a cunoaște un partener cu un stil de atașament securizant, asemănător cu ceea ce așternem pe hârtie cu denumirea „așa îmi doresc un partener’ ne poate bloca emoțional.

Pare ciudat, nu? Adică dacă până recent ai avut relații nesănătoase, în care ai trăit teama, nesiguranța, neîncredere, odată ce ai în fața ta o ofertă fericită de relație, poți spune că nu știi ce ai de făcut tocmai pentru că nu știi ce simți. Experiența ne face să ne interpretăm și să luăm decizii în funcție de obișnuințele pe care le avem.

Din acest motiv vom avea un „tipar relațional’, de aceea vom alege un același partener… pentru că atunci când îl identificăm, simțim emoții puternice, ne atrage, ne îndrăgostim rapid. În cealaltă emoție, pe care nici nu o identificăm, alături de un om potrivit, spunem că nu ne regăsim – nici nu știm ce este, de fapt.

Asemănător, mesajele (negative) primite în copilărie, se asimilează sub forma criticului interior. La maturitate, prin intermediul gândirii, le putem combate, le putem reformula.

Și atunci, deseori ne spunem, „da, înțeleg că nu este așa cum gândesc eu („că dacă nu fac performanță nu merit iubire/că dacă nu ofer anumite lucruri nu primesc în schimb/că sunt slab și incompetent, etc’), dar nu simțim lucrurile acelea – noile mesaje pe care încercăm să ni le transmitem, mai adaptat și actualizat.

Contactul cu emoțiile, în astfel de cazuri, fie ele emoții frumoase sau încărcate de stres și disconfort, este modelat de experiența noastră și disponibilitatea de a ne uita în interiorul nostru pentru a înțelege ce este acolo. Deseori, primul pas este chiar identificarea corectă a emoțiilor.

Indiferent în care scenariu ne regăsim, putem învăța să ne educăm această relație cu emoțiile, să nu fugim de ele, să nu ni le negăm, ci să ne acceptăm, cu totul, pentru ceea ce suntem.

By MIREL & DANA

Dau trup pentru suflet, sau altfel spus, Emoție vs Sex.


Un alt fel de interpretare reală a nevoilor de bază a cuplurilor actuale!

Poate părea o abordare deficitară a situației actuale, însă din nefericire, este cât se poate de reală în zilele noastre. Relațiile dintre femei și bărbați s-au transformat într-un fel sau altul într-o afacere, aș putea spune, neprofitabilă. Modul în care partenerii ajung să-și trateze relațiile a transformat totul în orice altceva decât o “RELAȚIE SĂNĂTOASĂ”.

Știu că vor exista persoane care vor strâmba din nas spunand că ele fac doar dragoste, însă repet – în viața de cuplu cam totul se rezumă la nevoi, la înțelegerea și îndeplinirea lor, fie că vorbim despre nevoi emoționale sau sexuale.

Atunci când se formeaza un cuplu, se întâlnesc două lumi ce au de cele mai multe ori nevoi diferite.

La bărbați, nevoia sexuală este evidentă! Dacă ar fi să ne raportăm la rolurile de gen – bărbații sunt învățați încă de mici să-și ascundă emoțiile; așa că nu e de mirare că la “maturitate” ei vor asocia emoțiile cu sexul.

Astfel, eu chiar nu i-aș condamna pe bărbații care nu pot să facă diferența între sex si emoție. În schimb i-aș educa… Arătându-le, că ceea ce ei consideră a fi “IUBIRE”, nu este altceva decât o nevoie acerbă de sex, de trăiri fizice lipsite de orice emoție.

De partea cealaltă, femeile (unele) nu pun preț atât de mult pe sex, ci pe emoție. Înainte să facă sex, ele au nevoie de o legătură emoțională (cel puțin minimală) cu bărbatul.

După cum vedeți, se pare că vorbim despre două lumi diferite ce prezintă mici șanse de conviețuire în pace și bună-stare.

Willard F. Harley Jr are dreptate când scrie că “bărbații și femeile au dificultăți în a aprecia valoarea nevoilor celuilalt.

Fiecare încearcă să-și rezolve propriile nevoi, fără să țină cont de nevoile celuilalt… Mai mult, cei doi pot să piardă foarte mult timp cu nevoi greșite”.

Rezultatul?

Nu reușesc să se faca fericiți unul pe celălalt! Ce se întâmplă mai departe – fiecare are tendința să-și caute fericirea în altă parte!

“Când îndeplinești nevoile emoționale și/sau dorințele celuilalt, creezi și susții un sentiment de dragoste reciprocă, atât de necesar într-o relație” – scrie Harley Jr in cartea “Nevoile lui, nevoile ei – Secretele unei relații de cuplu durabile”.
Așa este! Cam asta este esența oricărei relații funcționale.

Să desfacem puțin ideea de relație – atunci când doi oameni se ‘cuplează’, ei își promit să fie fideli – asta cred că este primul lucru care se întâmplă!

Sigur, aici nu vorbim despre relațiile deschise ( mă refer aici la relațiile în care partenerii nu-și asumă responsabilitatea relației). Știu că sună ușor ireal, deși din punctul meu de vedere, orice relație în care te simți liber, este o relație reușită și sănătoasă.

Ce înseamnă treaba asta cu fidelitatea?

Că femeia va fi singura parteneră sexuală a bărbatului! De partea cealaltă, el va fi singurul bărbat care îi va îndeplini ei nevoile atât emoționale, cât si sexuale!

Numai că lucrurile nu se întâmplă chiar așa. În multe relații/căsnicii, bărbatul “descoperă că încrederea investită în soția/iubita lui a fost cea mai mare greșeală a vieții lui, și/sau invers, deoarece și reciproca este valabilă. El a fost de acord să-și limiteze experiențele sexuale la o singură femeie care nu dorește să-i satisfacă acea nevoie vitală”.

Ce se întâmplă în acest moment?
Va încerca să-și rezolve această nevoie de sex și apartenență în altă parte.

Și la ea se întâmplă același lucru – dacă simte că bărbatul ei nu îi îndeplinește nevoile emoționale, ea îi va bloca lui nevoia de sex!

Sună a troc, iar eu nu sunt deacord,dar se pare că așa funcționează marea majoritate a cuplurilor din ziua de azi! Ele fiind formate din parteneri cu nevoi total diferite.

“Nevoia de afecțiune a unei femei este una dintre cele mai profunde necesități emoționale, însă totul se reduce la 0 câtă vreme femeia nu înțelege că bărbatul are nevoie și de sex (așa funcționează creierul multor bărbați, asta ca să nu spun al tuturor) .

“Afecțiunea este mediul înconjurător al căsniciei/relației, în timp ce sexul este un mod/eveniment important de conexiune între parteneri” – mai scrie Harley Jr.

Da, afecțiunea chiar cimentează o relație, însă un lucru este clar – și bărbații și femeile trebuie să învețe să aibă grijă de nevoile unuia față de celălalt.

Aici cred eu că stă cheia unei relații de succes – la înțelegerea nevoilor celuilalt. Fie că vă place, fie că nu, nevoile lui nu sunt întotdeauna și nevoile ei și invers!

Drept urmare, e necesar să deschidem bine ochii și sufletul și să ne învățăm unul pe celălalt. Doar așa vom putea trăi fericiți!

By MIREL & DANA

Imaturitatea masculină sau „Cenușăresul” din zilele noastre.


Îl întâlnești pe stradă, la birou, într-o cafenea cochetă din centrul orașului. Te gândești că poate ar fi o partidă bună din punct de vedere relațional – emoțională. Elegant, ușor neșlefuit, dar totuși destul de interesant și misterios. Este acel bărbat care îți trezește instinctele primare, cele de femeie singură, liberă plină de iubire și emoții neexprimate. Am o veste mai puțin bună pentru tine, „Pe afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Nu este el bărbatul de care ai nevoie, pentru a te ajuta să te dezvolți emoțional și/sau spiritual. Fiind descoperit de curând, această specie de ” Mascul” poate fi mai mult decât o mare dezamăgire sau eșec in viața ta intimă. Denumit „Cenușăresul” De către scriitoarea Michelle Martin, este bărbatul imatur, căruia nu i-a mai rămas suficient timp să-și asume o relație sănătoasă prin care să se dezvolte atât el, cât și partenera. Este bărbatul trecu de trei zeci de ani, plin de frustrări, emoții neexprimate și furii înăbușite. Este bărbatul care abia ieșit dintr-o relație face tot posibilul să intre in alta, doar pentru că are senzația că nu mai are timp. Defapt cosider ca răbdarea si încrederea, stima de sine și masculinitatea dezvoltate la nivel emoțional îi lipsesc cu desăvârșire acestui individ, deși el se arată și se „vinde” Ca fiind un bărbat întreg, complet, fără nicio problemă din punct de vedere emoțional.
Problema este că există foarte multe femei singure, de vârstă mijlocie, care se lasă atrase de acest discurs al Cenuşăresului, care promite conectare emoţională şi fizică profundă. Mai periculos, consideră autoarea, este că femeile au impresia că au descoperit „Sfântul Graal“ masculin când îl întâlnesc. Numai că, supriză, acest tip de bărbat nu este cu adevărat de încredere din punct de vedere emoţional. Această nevoie insaţiabilă de intimitate imediată este un semn de alarmă care indică vidul emoţional din viaţa sa, mai degrabă decât dorinţa de a pune bazele unei relaţii reciproce. Va căuta întâlniri dese, și nu pentru că ar fi un SEDUCĂTOR, ci doar din dorința de a-și găsi repede o altă parteneră (victimă) a imaturității de care dă dovadă, cu atât mai mult, cu cât nu vede și nu concepe ca are o problemă.

Michelle Martin atrage atenţia că bărbatul Cenuşăreasă este în multe feluri mult mai periculos decât bărbatul Seducător, de la care femeile ştiu la ce trebuie să se aştepte. Spre deosebire de Seducători, Cenuşăreşii nu încearcă să profite sexual de femei, par bărbaţi de treabă. Poate să-şi păstreze această mască timp de săptămâni la rând, uneori mai mult, numai că acest tip de bărbat este mult prea afectat emoţional pentru a putea să menţină o relaţie pentru mult timp: cel puţin nu în starea sufletească în care se află la acel moment.

Prin urmare, cum ar putea să se protejeze o femeie de aceşti bărbaţi Cenuşăreasă, care le vor dezamăgi crunt mai devreme sau mai târziu? Iată o listă cu indicii care ar putea să ducă la identificarea Cenuşăreşilor:

1. Sunt mereu grăbiţi, nerăbdători şi nu pregetă să declare cât de pregătiţi sunt să-şi găsească persoana alături de care să-şi trăiască viaţa la un nivel emoţional cât se poate de intens. Nu este exclus să pună presiune pe parteneră şi să o zorească să-şi ia un angajament, pentru că sunt făcuţi să fie împreună. Probabil că vor declara plini de patos că nu s-au mai simţit niciodată aşa cu cineva.

2. Cenuşăreşii sunt adesea divorţaţi sau au ieşit dintr-o relaţie cu cineva. Nu vor să aştepte înainte de a începe să iasă din nou la întâlniri, în aşa fel încât „bagajul“ emoţional din fosta relaţie să se vindece. Sunt bărbaţii care ajung să se întâlnească simultan cu mai multe femei, dar nu pentru că ar fi nişte seducători, ci pentru că ei chiar speră că astfel au mai multe şanse să întâlească femeia care merită totala lor dedicare.

3. Sunt romantici şi creativi, îşi exprimă adesea emoţiile şi dorinţele în moduri de-a dreptul poetice. Probabil că vor avea tendinţa să vă trimită nenumărate buchete cu flori şi să facă gesturi romantice copleşitoare, pe care ar putea să le facă şi un bărbat care nu are probleme emoţionale, dar care nu le face cu o frecvenţă zăpăcitoare şi cu emfază.

4. Detestă situaţiile conflictuale şi nu reuşesc să se descurce cu momentele mai sensibile care apar în orice relaţie. Intră în panică atunci când au impresia că nu mai există conectarea emoţională pe care o visau. Nu au răbdare şi nici nu încearcă să facă ceva pentru relaţia aflată în impas, pur şi simplu trec la următoarea femeie care le atrage atenţia şi care speră că îi va face să simtă iar că îşi trăiesc viaţa cu adevărat.

5. Adoră drama, chiar dacă ar putea să susţină că nu le place aşa ceva. În sinea lor, drama este cea care îi face să se simtă cu adevărat încărcaţi de energie, de-a dreptul electrizaţi. Probabil, de aceea, un bărbat Cenuşăreasă nu se va simţi atras de o femeie fără probleme emoţionale, care ştie că adevărata intimitate se clădeşte cu multă răbdare, în timp, ca să fie reală. Prin urmare, aceşti bărbaţi ajung adesea să facă un cuplu cu o parteneră care se confruntă cu aceleaşi probleme emoţionale ca ei.

6. Să începi o relaţie cu un bărbat Cenuşăreasă poate fi incitant, măcar la început, pentru că ei le oferă femeilor de vârstă mijlocie senzaţia că au găsit un bărbat pe care se pot baza, nu băieţel speriat. Bărbaţii adevăraţi însă dau dovadă de maturitate, nu se lasă conduşi de impulsuri şi de emoţiile puternice care îi încearcă.

Ca și concluzie, sunt de părere că la fel ca și femeile „netrezite” (Citește articolul Femeia Trezită), este necesar să fiți foarte atente la acești „Don Juani”, chiar dacă ei pot părea a fi exact BĂRBATUL, de care ai senzația că ai nevoie, deoarece, o relație cu acești indivizi nu poate decât să te dezechilibreze și mai mult emoțional.

By MIREL & DANA

Arta de a fi cu adevărat bărbat.


A face cafea a devenit marele compromis al acestei decade. Este singurul lucru pe care bărbații „adevărați” îl fac și care nu le afectează masculinitatea.

Bărbatul este depozitarul trecutului său și al trecutului umanității care l-au metamorfozat într-un copulator rapid, apoi un mascul dominant al patriarhatului. Pentru a-și construi identitatea masculină, bărbatul trebuie să se smulgă din ghearele mamei, ale feminității și să învețe să iubească femeile fără frică, fără teamă și fără mânie.

Când vedem de unde vine, putem înțelege că nici iubirea unei femei, nici sexualitatea în dimensiunea ei împlinită și împărtășită nu sunt atât de ușoare pentru el, așa cum și-ar dori femeile.

A se îndrăgosti înseamnă pentru un bărbat o întoarcere către feminitatea infantilă, marginalizată în procesul de dobândire a identității masculine. Relația cu o femeie reprezintă pentru bărbat atât un univers hedonist fizic și emoțional, cât și un tărâm primejdios unde își poate pierde identitatea și masculinitatea.

Acest drum de la Eu la Noi pe care trebuie să îl străbată poate fi faultat de frici, de ignoranță precum și de instincte atavice de egoism și narcisism. Câteva din greșelile specifice acestui parcurs:

1. Încercarea de a impresiona o femeie cu ceea ce el nu este încă deja. Bărbatul proiectează imaginea ideală de sine în relație, așteptând un feedback pe măsură.

Orice bărbat înțelege mecanismele subtile ale unei relații. El știe că trebuie să fie elementul activ, dinamic, că trebuie să „convingă” femeia ca el este „cel mai tare”, cea mai bună alegere pentru ea. De multe ori el nu este însă, și atunci încearcă să creeze o falsă impresie.

Cine sofisticate, vacanțe exotice, paradă de planuri mărețe de viitor, masculinitate forțată, sensibilitate prefăcută față de unele aspecte care de fapt nu au nici cea mai mică importanță pentru el.

2. Lipsa de hotărâre, de masculinitate, neasumarea rolului de „far călăuzitor” atunci când se cere. Această frică de leadership se va reflecta asupra relației, menținând-o pe nisipuri mișcătoare.

Nehotărârea se manifestă în mai multe direcții: de la alegerea între mai multe posibile partenere, la nefocalizarea pe o anume carierã, la lipsa de viziune cu privire la propriul viitor și la cel al cuplului. Întotdeauna, bărbații proptesc femeia undeva să-i aștepte.

E adevărat că femeia vrea să fie și ascultată dar vrea de asemeni să i se si spună ce să facă, vrea să vadă in bărbat că are forța și viziunea astfel încât ea să se abandoneze hotărârilor lui.

3. Afișarea unui comportament macho în public în contrast cu lingușeala romantică din dormitor.

Competiția existentă între bărbați precum și cutuma modelului social conform căruia bărbații nu vorbesc despre sentimente predispune la trafic de imagini false între ei, deși fiecare știe că celălalt se confruntă cu aceleași dileme sentimentale.

Femeia va fi rănită de această scindare a comportamentului, vrea ca locul ei în viața bărbatului să fie făcută publică prin atitudinea lui protectoare și galantă. Un bărbat care nu își asumă public sentimentele este un barbat nesigur pe masculinitatea lui.

La fel cum un Don Juan sau un bărbat care face paradă de cuceririle și performanțele lui sexuale este un bărbat complexat, care are nevoie să-si confirme masculinitatea de care el însuși este nesigur. El vrea să se convingă pe sine, prin ceilalți.

O femeie este, pur și simplu, femeie, prin datul ei biologic. Un bărbat insă trebuie să devină bărbat. Masculinitatea este riscantă și evazivă. Ea este atinsă prin revolta față de femeie si trebuie să fie confirmată de către alti bărbați.

4. Folosirea femeii pentru echilibrul lui emoțional și existențial în timp ce el își avansează cariera.

Îmbrățișarea unei femei poate șterge cu buretele neîmplinirile de peste zi. Sexualitatea este de multe ori o zonă de defulare pentru bărbat, un tărâm unde poate alchimiza înfrângerile de peste zi în victorii prin supunerea și generozitatea femeii.

Femeia oferă suport o perioadă de timp, dar nu la nesfârșit. Întotdeauna e un dans tacit între a primi și a dărui. Dacă bărbatul vrea să fie susținut în cuceririle lui pe scara puterii ierarhice sociale, trebuie să îi confere femeii suficientă încredere că el o va vrea alături de el și când va culege laurii realizărilor.

5. A alege femeia”corectă” și nu femeia cu care trăiesc cea mai intensă iubire.

Mulți bărbați își vor alege o parteneră nu pentru că trăiesc cea mai intensă poveste de dragoste, ci pentru că este o femeie care are calitățile corecte: independentă, cuminte, atrăgătoare atât cât trebuie, valori morale înalte, o potențială mamă bună.

Greșit este de fapt alegerea unei partenere pe care simți că o poți controla, o relație în care te poți controla pe tine în termeni de cât de mult te implici. Astfel de alegeri funcționează doar o perioadă însă, pentru că dorința de pasiune, de alchimie emoțională, de absolvire de propriul eu printr-un eu cu frumuseți complementare va exploda la un moment dat.

Și atunci, cel mai adesea, vei avea o aventură. Sau vei mai începe un nou proiect profesional, vei (mai) construi o casă sau te vei pierde într-unul din excesele clasice. Alege iubirea, alege viul, alege trăirea la marginea paroxismului. Este singura alinare în fața singurătății, a lipsei de sens și a fricii de moarte.

By MIREL & DANA

Vocea inimii.


Ești omul care a fost mereu acolo pentru mine. Omul care, într-un fel sau altul, m-a iubit. Omul pe care am putut să îl sun la 4 dimineata ca să îi plang în telefon alte 4 ore. Omul care mi-a spus Nu o să îți spun că va fi bine. Nu pot să îți promit asta. Dar iti spun că voi fi aici, chiar dacă va fi bine, chiar dacă nu. Ești omul care mi-a scris în suflet ” I will always love you.” Fie că iese, fie că nu. „Always.” Omul pe care l-am crezut mereu. Și, mai mult decât atât, pe care mi-am dorit să îl cred.

Și, pentru toate astea, te iubesc!

Ești omul care mi-a bandajat rănile când am fost rănit. Omul despre care pot spune cu mâna pe inimă Știam că vei încerca în continuare să mă salvezi. Știam că nu vei renunța. Omul cu care nu vorbesc două săptămâni, dar care mă întâmpină ca și când nu am mai fi vorbit de ieri. Omul care îmi oferă cel mai sincer și mai pretios cadou. Timpul. Ești omul care știe ca nu sunt bine doar dupa voce. Ești omul care mă iubește necondiționat. Omul care vrea să fie bun pentru a-i face pe cei din jurul său mai buni.

Și, pentru toate astea, îți mulțumesc!

By MIREL & DANA

Lecția lecțiilor, lecția vieții, sau ironia de a fi om…


După ce am căzut și m-am ridicat, am învățat că tu îți ești singurul acasă. Că, pe măsură ce te cunoști mai mult, ești mai mulțumit cu tine. Nu neapărat mai fericit, dar cu siguranță mai mulțumit. Este mulțumirea pe care ți-o dă încrederea în tine, mulțumirea care vine din faptul că știi cine ești, într-o lume în care totul se clatină.

Am învățat că iubirea nu e o chestie relativă și, că, de cele mai multe ori, e în alb și negru, chiar dacă mai are și nuanțe de gri. Că nu poți iubi suficient de mult sau insuficient. Că iubești și atât. Și că atunci când iubești, lucrurile sunt simple. Iubirea complicată nu există. Sunt două concepte ce se exclud. Oamenii sunt complicați. Și marcați. De alți oameni și de temeri.

Am învățat că poți face ceva ce îți aduce destui bani încât să faci și ceva ce îți place. Și că acel ceva ce îți place se poate transforma în ceva ce îți aduce mulți bani. Am învățat că nu trebuie să fac compromisuri. Că pot și fără. Că e mai greu, dar îmi rămân loial.

Am învățat să nu mă mai calc în picioare și nici să nu-i mai las pe alții să o facă. Am învățat că dacă o faci o dată, o să ajungi să crezi că e normal. Am învățat că dacă un om îți distruge încrederea o dată, o va face mereu. Rareori există încredere reconstruită și păstrată. Oamenii nu (prea) se schimbă.

Am învățat că pot să trec peste orice. Dacă vreau. Dacă am forța să aleg asta. Sau lașitatea să îmi plâng de milă. Am învățat să nu mă mai atingă aproape nimic. Și am învățat să accept că sunt om și că atunci când mă doare, trebuie să îmbrățișez durerea și să o las să mă învețe o lecție.

Am învățat că principiile sunt totul. Că mai bine ești un om singur, cu coloană vertebrală, decât înconjurat de oameni de nimic. Și că nu ești singur. Niciodată. Oamenii care te iubesc vor fi acolo. Atunci când tu nu îți ești de ajuns. Și te învață, treptat, un alt fel de iubire.

Am învățat că pot să iubesc necondiționat. Că pot să îmi fac griji neîncetat și că pot plânge de fericire. Am învățat că pot să dau pe dinafară de iubire.

Ea m-a invățat toate aceste lucruri, și îi voi fi veșnic recunoscător.

by Mirel & Dana

„IUBIREA E O LOTERIE!”


,,Iubirea e o loterie!”

Greşit! Nu e!
Iubirea e o construcţie. Iubirea nu e o întâmplare, nu este loterie…ea trebuie construită. Ca orice casă, ea are nevoie de timp pentru a fi gata. Are nevoie de fundaţie, schelet, de umplutură şi apoi de acoperiş.
Fundaţia_este iubirea de sine. Acesta este primul pas. Cum poţi să iubeşti pe altcineva dacă nu te iubeşti pe tine?
Un om care spune ,,te iubesc ” ezitant, printre dinţi sau bâlbâit…nu crede ceea ce spune. Şi sigur nici nu simte.
Un om care iubeşte o spune hotărât, sigur pe el. Pentru că ştie exact ceea ce simte. Iubeşte asumat.
Scheletul casei_ este faza incipientă a relaţiei. Atunci când pasiunea şi intimitatea funcţionează la turaţie maxină.
Urmează umplutura_ care înseamnă pasiune şi intimitate la care se adaugă angajamentul . Amândoi pun umărul la ridicarea acestei construcţii.
Iar acoperişul_ este tocmai iubirea! Iubirea este vârful , este ultimul pas…tocmai pentru că are nevoie de timp ca să crească.
Aşa că iubirea NU E O LOTERIE. Puneţi mâna pe nişte cărămizi . Altfel la prima furtună vă veţi trezi fără nimic.

Me & my Angel

CELE MAI PROASTE INVESTIȚII ALE BĂRBAȚILOR


E week-end și, mulți bărbați trecuți de 40 vor ieși la agățat având senzația că nu e penibil să o arzi libidinos în club, cu puștoaice de 20 de ani, când pe tine te așteaptă controlul de prostată săptămâna viitoare. E penibil, dar n-ai ce-i face… . Nu toată lumea a tras lozul câștigător de prima dată, iar disperarea că mai au doar zece ani de erecție pe bune și o căsnicie ratată la activ îi face pe unii bărbați să capete idei imbecile.

Cele mai proaste investiții pe care le poate face un bărbat sunt implantul de păr, mașinile super-sport și mărirea de penis. Nu înțeleg de ce ai cheltui mii de euro pentru un scalp cu firele dispuse simetric de parcă a fost asamblat la fabrica de păpuși comuniste. Unde mai pui că, inevitabil, în perioada de stabilizare a implantului, tot părul ăla arată de parcă ți l-ai smuls dintre picioare și l-ai lipit cu stângăcie pe cap. De parcă există vreo femeie care îi spune prietenei ei: _”Uite-l, fată, pe ăla cu cap de scrot! Pe ăla îl vreau eu! Pare un tată ideal.”.

Chiar dacă presupunem că, peste doi ani, implantul respectiv va arăta natural și vei avea niște plete de invidiat, oricum vei strica toată investiția purtând cămășile alea albe, mulate peste burtă de plesnesc nasturii, la fel ca orice alt ghiolbete microcefal care crede că rămâne relevant în lumea femeilor. Că așa scrie în manualul bărbatului trecut de 40 în România: Cămașă albă mulată, pantaloni de stofă lucioși cu gleznișoarele goale la vedere și ceas strălucitor cât capacul de WC peste mâna păroasă ca de cimpanzeu.

Cu mărirea de penis e cam la fel, doar că mai rău. Pentru lungire ți se taie ligamentul de deasupra penisului, iar acesta este tras afară câțiva centimetri după care este cusut la loc. Pentru cei care nu știu cum stă treaba dpdv anatomic, Dumnezeu și-a bătut joc înzestrându-l pe bărbat cu un penis foarte lung, doar că 30%-40% din el este în interior, de parcă nu puteam să-l avem pe tot afară ca să nu mai existe discuții. Indiferent care ar fi media lungimii penisului la nivel global, toți bărbații au penisul mai mare decât media.

La final rămâi cu niscai sechele și cu un mădular la vreo 2-4 centimetri mai lung, dar calitatea erecției riscă să scadă destul de grav. Per total n-ai făcut nici o afacere pentru că, dintr-un castravecior scurt și voinic, rămâi cu un dovlecel ceva mai lung, dar vârtos ca un prosopel. Pentru îngroșare se injectează țesut adipos donat din altă parte. Deși inițial ați zice că e o idee bună să vă transplantați burta în penis, la final veți rămâne cu o bucată monstruoasă de lebăr moale în pantaloni, diform, obez și cu aspectul general pe care îl au toți politicienii aduși în cătușe la Parchet. Până la urmă vorbim despre mutilarea unui organ care pleacă de la bun început de pe o poziție de dezavantaj estetic pentru că arată deja ca o pulă.

Mașinile super-sport sunt moartea pasiunii. În plaja asta de vârstă, orice femeie normală la cap, care ar vrea o relație stabilă cu tine, s-ar gândi imediat că pe locurile din spate nu încap nici copiii ei reali din prima căsătorie și nici copiii ei imaginari pe care îi face deja cu tine în mintea ei. Mașinile de genul ăsta arată doar în ce hal nu te-ai maturizat până la 40 de ani. Plus că femeia își dă seama imediat că ești genul de labagiu care n-o s-o lase niciodată să împrumute mașina când are ea nevoie, de frică să n-o julească. Singurul motiv pentru care e ok să îți cumperi o mașină super-sport este atunci când ești deja în relație cu ea, ai o altă mașină de ”familie” și vrei să-i bagi gheață la inimă fostului ei soț care se gândește la implant de păr. Așa îl convingi.

Dacă vreți să investiți în ceva cu adevărat folositor și atractiv pentru femei, puteți să investiți în stomatologie. Nu-i nimic mai deprimant decât să vezi un bărbat îmbrăcat la patru ace care își suge doi mici rămași sub o măsea în timp ce vorbește cu tine. Puteți investi în cinci centimetri de material în plus la pantalon, două numere mai mari la orice zdreanță și o pereche de ciorapi pe care să-i purtați între picior și zațul ăla coclit de transpirație pe care ați cheltuit o poală de bani. Luați-vă un ceas cu mai puțin de cinci culori pe el și renunțați la aur. Nu toate lucrurile scumpe sunt de bun gust… și invers.

Pe departe cea mai bună investiție este un raft de cărți. Nu trebuie să vă complicați cu autori dificili sau ceva. Este suficient să vă îmbogățiți vocabularul cu câteva cuvinte și să mai ieșiți din bula aia formată între spălătoria auto și canalul de fotbal. Vocabularul este important pentru că va fi ultima dată când îl veți folosi dacă reușiți să convingeți femeia respectivă să intre în viața voastră. N-are rost să cheltuim atâta bănet la chirurgie când simțul umorului și un pic de bun gust pot convinge o femeie la fel de ușor. Nu mai aruncați cu bani aiurea pe chestii irelevante. Când treci de 40, nici o femeie nu te fute pentru păr, trup sau mărime. Te vrea pentru una din cele două chestii: ce ai în cap… ce ai în inimă…Părerea mea!

Me & my Angel

De ce plâng uneori femeile în timpul orgasmului


Atunci când pe femei le apucă plânsul în timpul orgasmului, mulți bărbați se tem ca nu cumva să le fi rănit sau să li se fi întâmplat ceva rău, căci orgasmul masculin nu provoacă nimic asemănător. Este vorba despre un moment în care partenerul lor a reușit ceva inimaginabil: cele două corpuri s-au contopit, iar existența restului lumii a fost uitată. În acel moment, sentimentul acela este de neoprit, orice s-ar întâmpla. Chiar dacă se încearcă oprirea lacrimilor, ele izvorăsc din nimic, sau din tot. În acel moment, are loc o descărcare de tensiune sexuală fără egal, în care corpurile sunt în extaz și pline de ceea ce am putea denumi drept fericire. O descărcare de oxitocină, prolactină și endorfine ce provoacă un plâns straniu, involuntar, neașteptat.

Prin urmare, plânsul femeilor după sex înseamnă pur și simplu că experiența a fost extrem de plăcută. Femeile se bucură de orgasm în mod diferit, iar plânsul involuntar este unul dintre cele mai bune indicii pentru a se ști că partenerii lor şi-au îndeplinit bine sarcina. Mulți bărbați consideră, după cum mai menționam, acest plâns al femeii drept un semn că s-a întâmplat ceva rău, drept o lovitură adusă egoului lor, însă este exact contrariul.
Într-un interval de 5-10 secunde, emoțiile explodează, iar tensiunea acumulată se eliberează, în sfârșit, prin contracții genitale, țipete, gemete, creșterea ritmului bătăilor inimii, transpirație și, în cele din urmă, dacă orgasmul nu a fost îndeajuns pentru eliberarea completă, plâns sau râs – în funcție de persoana respectivă.
Așadar, bărbaţii nu au de ce să se neliniștească, deoarece acest plâns este întotdeauna o ușurare, nu un moment de tensiune. Lăsați-vă partenera să se bucure de orgasmul său și bucurați-vă și voi de acest plânset. Nu sperați că veți putea mereu să-l aduceți la suprafață, deoarece de cele mai multe ori necesită un moment ideal, un scenariu perfect și mângâierile adecvate. Însă, atunci când ea plânge, amintiți-vă că singurul lucru pe care-l puteți face este s-o îmbrățișați cu putere și să lăsați lucrurile să revină în făgașul lor.

                         Me  & my Angel

„-CUM ȚI-AR FACE PLĂCERE SĂ TE ATING?”


– Cum ţi-ar face plăcere să te ating ?

– Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâine ai pleca undeva foarte, foarte departe şi ai vrea să-ţi aminteşti de fiecare parte a corpului meu, de netezimea pielii mele, de toate văile şi rotunjimile care alcătuiesc trupul meu.

Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum ai fi orb, ştiind că mă iubeşti nebuneşte, dar nereuşind vreodată să mă vezi.

Atinge-mi faţa, sânii, coapsele…. Învaţă cum „arăt”, imaginează-mă în minte atunci când mâinile tale îmi explorează formele.

Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi mâini vindecătoare, emanând energia iubirii în fiecare mângâiere.

Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum te-ai hrăni prin mângâiere. Hrăneşte-te din mine, potoleşte-ţi setea de fericire cu iubirea ce o port în mine.

Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum m-ai hrăni prin mângâierile tale, ca şi cum atingerea ta mi-ar dărui viaţă şi fericire.

Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi pensule şi atunci când mă mângâi îmi colorezi fiecare parte a corpului cu lumini şi nuanţe strălucitoare, scânteietoare, orbitoare.

Mi-ar plăcea să mă atingi precum un sculptor care tocmai şi-a încheiat opera, şi acum netezeşte din nou fiecare parte pentru a-i da strălucire.

Mi-ar place să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi foc, transformând în cenuşă ceea ce este impur şi păstrând doar aurul pur al sufletului meu.

Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum aş fi în eternitate Iubita ta.

                                        Me & my Angel

FEMEIA TREZITĂ


Alegeri…

Dacă alegi să iubeşti o femeie trezită, e nevoie să înţelegi că intri într-un teritoriu nou, profund şi provocator. Nu poţi să rămâi adormit. Fiecare parte din sufletul tău se va trezi. Nu doar organele sexuale, ci şi inima.

Sincer, dacă preferi o viaţă normală, stai cu o femeie normală. Dacă vrei o viaţă domestică, caută o femeie care a permis să fie domesticită. Stai cu femeia domestică, cea care nu a plonjat în sălbăticia oceanului sacru al feminităţii. Este confortabil să iubeşti o femeie care nu şi-a activat puterea interioară sacră. Pentru că nu îţi va apăsa butoanele. Nu te va provoca. Nu te va forţa să devii sinele tău cel mai înalt. Nu va trezi părţile uitate şi amorţite ale spiritului tău, care tânjeşte să-ţi aducă aminte că viaţa înseamnă mai mult decât ceea ce se vede. Nu va privi în ochii tăi obosiţi şi nu îţi va trimite fulgerul adevărului prin corp, zdruncinându-te şi trezind dorinţa de mult uitată pentru dragostea adevărată din tine. O femeie netrezită îţi va putea satisface şi alina egoul, inima şi corpul. Va merge tăcută lângă tine şi te va face să te simţi dorit, responsabil, ca şi cum tu îndeplineşti rolul tău principal. Dacă asta este suficient pentru tine atunci acceptă. Iubeşte-o cu toată inima, rămâne-i credincios şi mulţumeşte-i zilnic pentru darul prezenţei ei blânde şi neameninţătoare în viaţa ta.

Ce înseamnă a iubi o femeie trezită? Dacă prima nu este suficientă pentru tine şi dacă tânjeşti după celălalt tip de femeie, cea sălbatică, atunci fii conştient că eşti în vârtejul transformării sufletului tău. Fii conştient că faci o alegere serioasă, cu consecinţe karmice. Dacă alegi să pătrunzi în aura şi corpul unei femei al cărui foc spiritual explodează, înseamnă că accepţi nevoia unui anumit nivel de pericol şi de risc ca să creşti. Odată ce începi să iubeşti o astfel de femeie, trebuie să accepţi responsabilitatea totală pentru schimbările de viaţă care vor decurge de aici. Viaţa ta nu va mai fi confortabilă. Viaţa ta nu îţi va permite să stai blocat în rutină şi în tipare vechi. Viaţa ta te va conduce înspre o aromă nouă. Vei fi aprins de prezenţa feminităţii sălbatice care va începe să trimită şocuri electrice de lumina spirituală în toate chakrele tale, acordându-te cu chemarea divinului.

Intimitatea cu o femeie trezită? A alege să fii intim sexual şi romantic cu o femeie trezită cere curaj din partea masculinului. Curajul de a păşi în necunoscut. Dar îţi va aduce recompense dincolo de înţelegerea minţii. Te va duce în lumi nedescoperite, pline de mister şi magie. Te va conduce, ameţit de iubire, în pădurile sălbatice ale extazului senzual.

Îţi va arăta cerurile sacre pline de stele, astfel încât vei începe să te întrebi dacă trăieşti pe aceeaşi planetă pe care te-ai născut. Te va deschide atât de mult, încât inima ta neînfricată şi pasională aproape că va înnebuni de dor. Vei vrea să o consumi şi să o penetrezi la fiecare nivel, astfel încât esenţa ta masculină să consume şi să penetreze lumea, iluminând universul cu devotamentul dragostei din inima ta. Te va vedea cum nu ai fost văzut niciodată. Va avea încredere în tine. Te va aprecia. Va aprecia eforturile tale de a o face fericită. Va valoriza tot ceea ce faci şi tot ceea ce eşti. Nu va fugi de întunericul tău, pentru că întunericul nu o sperie. Te va îmbrăţişa, te va săruta, te va mângâia şi te va iubi pentru a te reda vieţii. Va spune cuvinte pe care sufletul tău le înţelege. Nu te va pedepsi pentru greşelile tale.

Este un risc incredibil să iubeşti o femeie trezită, pentru că, dintr-o dată, nu va mai fi loc ca să te ascunzi. Ea vede totul, de aceea te poate iubi cu o profunzime şi o prezenţă după care inima şi corpul tău au tânjit atât de mult şi atât de profund… încât te vei întreba dacă ai fost în viaţă în tot timpul ăsta în care ai fost departe de ea. A iubi o femeie în felul ăsta este o alegere: alegerea de a trăi cu sufletul în flăcări.

Viaţa ta nu va mai fi la fel din momentul în care ai invitat energia ei înăuntrul tău. Asumă-ţi acest risc sau păşeşte înapoi, stai cu o femeie normală şi acceptă o viaţă mai sigură, mai confortabilă şi mai calmă. Doar asigură-te că, atunci când alegi ultima variantă, nu-ţi petreci restul vieţii uitându-te mereu peste umăr, tânjind să mai vezi încă o dată misterul feminin care acum a dispărut. Pentru că ea va fi deja plecată… întorcându-se în stelele, galaxiile îndepărtate şi în raiul din care a venit.

Me & my Angel

SOȚIE VS AMANTĂ


SCRISOAREA  SOȚIEI CĂTRE AMANTĂ ȘI INVERS!!!E de citit și de ținut minte!!!

Scrisoare catre amanta sotului meu …
Draga necunoscuta,

Stiu ca te va surprinde aceasta scrisoare, mai ales ca vine din partea mea. Probabil ai impresia ca te urasc si daca stam bine sa ne gandim , as avea toate motivele s-o fac. Tu esti acea femeie care ravneste la ceea ce este al meu. Tu esti femeia care imi pericliteaza bunul cel mai de pret: stabilitatea emotionala. Datorita tie, am parte de nopti pustii si reci si stiu ca sotul meu cheltuieste mai mult intr-o seara cu tine decat intr-o saptamana cu noi . El crede ca nu imi dau seama. Cu toate acestea , e important sa nu uitam ca sarbatorile sunt momentul generozitatii. De aceea, am hotarat sa te iert.

Imi dau seama ca si tu, dincolo de aspectul tau de vampa, esti doar o femeie singura si instabila care are nevoie de o farama de atentie si bunatate. Parca te vad … stai si iti bei cafeaua amara langa un brad pe care nu te-a ajutat nimeni sa-l impodobesti, strangand in brate cadouri pe care ti le-ai cumparat singura… si mi se rupe inima… Totusi , nu e vina mea ca , dintre atatia barbati care alearga dupa nurii tai , tu ti-ai oprit atentia asupra sotului meu . Poate nu ti-ai dat seama ca e un barbat ” luat ” . Stiu , dupa un pahar de bautura, barbatii au tendinta sa pozeze in cocosei. Imi pare rau ca nu ti-ai dat seama ca relatia noastra e prea de durata , si prea puternica, si nu ai cum s-o distrugi tu , cu ochii tai rimelati, buzele rujate si dara de parfum frantuzesc pe care o lasi in urma.

Uite, noi am impodobit bradul in familie . Asta, dupa cateva zile pe care le-am petrecut impreuna in magazine, alegand cadourile potrivite pentru cei doi micuti ai nostri . Copiii pe care ii iubim si care dau sens vietilor noastre . Nu stii ce fericire este pentru noi sa anticipam clipa in care vor descoperi surprizele noastre sub pom, surasul lor nevinovat si plin de fericire. Tu nu ai copii, si nici nu te vad sacrificand unei alte fiinte timpul pe care il dedici manichiurii tale perfecte .

Nu vei afla niciodata cat e de placut sa ciocnesti un pahar de vin in familie, sa recapitulezi in minte toate implinirile si bucuriile pe care ti le-au adus cei din jur in decursul anului, toate realizarile comune, atat cele de ordin material , cat si cele sufletesti. Nu stii cum e sa avem o casa atat de calda si de primitoare, unde sa ne recapatam echilibrul sufletesc dupa o zi lunga si obositoare la serviciu.

Iar acum , de sarbatori, am ales impreuna decoratiunile, lumanarile , care ii dau un aer atat de intim si festiv. Nu stii cum e sa pregatesti bunatati, dupa retete vechi de familie si nu vei afla niciodata cum e sa te bucuri de nesatul cu care membrii familiei devoreaza toate aceste delicii. Ma uit cu atata drag la fotografiile de sarbatori ale anilor trecuti si vad cu bucurie ca , desi copiii au crescut, si eu m-am rotunjit un pic , bucuria noastra de a petrece in familie a ramas neschimbata. Sarbatorim nu doar nasterea Domnului sau inceputul unui nou an ,ci mai ales faptul ca suntem impreuna , si ne apartinem unul altuia . Ascultam “Silent night” in surdina , eu probez cerceii noi pe care mi i-a daruit sotul meu si adulmec parfumul preferat primit tot de la el .
Toata familia imi lauda cozonacii cu mac si nuca si ma intreaba cu invidie care este secretul aluaturilor mele atat de pufoase iar eu zambesc misterios si nu spun nimic.

Si in asemenea clipe , simt cum firele nevazute care ne leaga unul de altul sunt mai puternice decat oricand , iar el va ramane mereu al meu si mi se face mila de tine . Iti irosesti tineretea si frumusetea asteptand un barbat care nu-ti va oferi niciodata mai mult decat bani si cateva ore din timpul lui liber. Ce te vei face la batranete? Cine te va strange in brate? Cine iti va face un ceai cald cand batranetea te va pune la pat?
Sunt sigura ca meriti mai mult. Tot ce ai de facut , este sa gasesti barbatul care sa-ti daruiasca toate aceste lucruri . Unul “ocupat” nu o va face. Ai grija de sufletul tau!
Cu compasiune,

O sotie iubitoare
__________________________________________________________
Raspunsul amantei la scrisoarea sotiei …
Stimata doamna,

Am citit scrisoarea ta patetica si tin sa iti multumesc din tot sufletul. Mi-ai oferit cateva ore de ras copios. Si chiar aveam nevoie, daca tinem cont de faptul ca nici Divertis nu mai are umorul de altadata .
Ma ierti ? Dar de ce ar trebui sa ma ierti ? Daca sotul tau cauta implinire sexuala in bratele altei femei, vina nu este decat a ta , asa ca iti propun sa te ierti singura. Daca nu eram eu , era sigur o alta. Si crede-ma ca am experienta la barbati si imi dau seama cand un tip e nesatisfacut la culme. Ar trebui sa imi trec aventura cu barbatul tau in CV , la capitolul ” Acte de caritate” , atat de neimplinit era din punct de vedere sexual .
Da , stiu , o sa-mi spui ca ai de lucru prin casa, ca ai responsabilitatea copiilor , ca ai si un job. Stiu ca e extrem de obositor sa fi sotie, mama eroina si sa mai tragi si de o cariera.

Imaginea cu mine singura sub brad ma face sa ma tavalesc pe jos de ras. Draga mea, pentru mine nu se confunda ideea de sarbatori cu cea a unui simulacru de relatie. Nu am nevoie sa fac sarmalute si cozonacei ca sa-mi dovedesc mie cat sunt de femeie. Sarmalutele mele vin gata preparate, intr-o caserola mare de plastic, aduse de un ” delivery guy” politicos, care mi-ar saruta mana pentru bacsis. Asta daca nu cumva ma razgandesc in ultima clipa si nu decid sa sarbatoresc Nasterea Mantuitorului cu niste mancare japoneza si sa o stropesc cu niste sake.

Ah, da, mai e un lucru. Sa stau in casa de sarbatori? Cand toate cluburile organizeaza Christmas Parties, care de care mai reusite, unde poti cunoaste nu unul , ci o armata de barbati atragatori. Draga mea, daca ti-ai vedea sotul cum moare de gelozie cand ii sugerez subtil ca am petrecut Craciunul dansand cu toti membrii trupei de striptease masculin Taboo Boys, care purtau doar niste chilotei apetisanti … cred ca nu l-ai recunoaste.

In clipa aia ar fi gata sa te paraseasca pe loc si sa ma fure, sa ma duca intr-o pestere de la capatul lumii, sa nu cumva sa ma piarda. Dar … ghinion , nu am chef sa ma leg la cap fara sa ma doara .
Te las pe tine sa ii cosi ciorapii , sa ii speli pantalonii, sa ii apretezi camasile. Cand ma voi marita , voi alege un barbat suficient de istet la care nu trebuie sa ii fiu menajera. Aceste munci penibile sunt pentru femei obtuze, modeste , neinteresante si mediocre … cam asa de genul tau. Femei care cred ca inventeaza roata prin faptul ca stau sa piarda timpul la bucatarie cu un cozonac penibil in loc sa dea o fuga cu masina pana la hypermarket si sa aleaga din 50 de sortimente de cozonaci.
Tu imi spui ca iti gasesti echilibrul sufletesc in relatia cu acest barbat pe care il neglijezi si nici nu stii macar sa il satisfaci sexual.
Printre cratita , aspirator si carnetul de note al copilului , o sa iti dai seama candva de aspectele pe care le neglijezi , in ziua in care barbatul te va parasi pentru una mai tanara dupa care tu te vei lamenta cunostintelor si vecinelor si il veti injura pe amarat. O sa le scoti ochii copiilor tai adolescenti ce texte de genul: ” Dupa ce am sacrificat pentru voi … ” , ei se vor satura pana peste cap de reprosuri , vor fugi de tine si la batranete tu vei fi la fel de singura ca si mine. Doar ca eu voi zambi la amintirea unei vieti placute , iar tu vei fi o baba acra si plina de resentimente.
Te pup dulce pe cozonac,

Amanta.
                              Me & my Angel

Iubirea este totul…pentru că are acest drept!


Iubirea este atunci când dăruiești necondiționat și îți pasă de cel de lângă tine. Când poți pune, în mod autentic, binele lui mai presus de egoismul personal si asta fără să ai senzația că te pierzi sau te risipești, sau aluneci în jos. Când nu simți nevoia să-l îngrădești și să-l limitezi, când îl accepți chiar dacă nu-l înțelegi. Când nu vrei să-l schimbi, nici măcar în mod subtil.

Iubirea este atunci când îndrăznești să-i expui celui pe care-l iubești vulnerabilitățiile tale, știind că el niciodată nu te va răni. Când îl lași să ți se cuibărească în suflet, să cerceteze toate cotloanele, toate potecile labirintului tău interior. Când nici măcar în gând, nu e nimic rău ori critic la adresa celuilalt.

Cu siguranță este iubire atunci când crezi în cel de lângă tine. Când știi că cel iubit este un om ca și tine și este supus greșelii. Când vrei să-i fie bine, chiar și fără tine în ecuație (cu atât mai mult, cu tine). Când te întâlnești în punctele cele mai profunde și asta nu neaparat legat de anumite preferințe culinare, muzicale, etc.

Iubirea este adevărată atunci când ți-o asumi. Când o trăiești în realitate și nu în întuneric. Când lupți pentru ea, când nu te dezici . Când nu ai nevoie de o mie de cuvinte sau motive pentru a-i spune celuilalt că-l iubești. Când îți este suficient să-l privești și sa-i prinzi mâna în a ta. Când îți este bine și tăcând lângă cel ce-l iubești, fiind vorba de tăceri pline de conținut. Când te implici cu toată ființa și îți asumi responsabilitatea ei.

Când ești compatibil în minte și suflet. Când nu limitezi cunoașterea doar la atingere fizică. Dragostea se face și nu este o simplă împerechere. Și aici, este valabil principiul dăruirii. Iar iubirea este atunci când îl simți pe celălalt și comunici total și prin atingeri.

Când nu uiți să te joci. Când ești umăr în umăr și mergi mână în mână în aceeași direcție. Când vorbele ți le susții prin fapte. Când simți că te îmbogățești cu cel de lângă tine, iar el simte la fel. Când construiești împreună. Când plămădești o altă viață. Când nu îl folosești pe celălalt pentru interese personale. Când nu-l manipulezi și nu-l minți. Când îl respecți și îl asculți. Când simți că tot ceea ce trăiești este plin de demnitate, de firesc, este pur și simplu, complex și adânc.

Iubirea este atunci când poți ierta din tot sufletul. Când nu trădezi. Când în dreapta ori în stânga ta, chiar e cineva care ți-e sprijin, reazăm, zâmbet, suport, împlinire. Când crești alături de celălalt, chiar dacă în ritm diferit. Când nu ești în competiție ci în completare cu cel iubit. Când te simți în siguranță.

În concluzie, iubirea este viaţă, iar viaţa e iubire…

                                       Me & my Angel

Da-i Cezarului ce-i al Cezarului… sau iubirea neconditionata si efectele ei asupra relatiilor.


​Dacă o iubeşti, ascult-o, chiar dacă ţi se pare banal şi plictisitor ceea ce-ţi spune. Încearcă să-i înţelegi nevoile şi capriciile, chiar dacă ţie, că bărbat, ţi se par copilăreşti. Respect-o şi încearcă să-i faci pe plac cu acele nimicuri pe care ar vrea să le faci de dragul armoniei în cuplu. Fă-i complimente, mulţumeşte-i pentru efortul cu care găteşte, îţi calcă hainele şi are grijă să îţi asigure un cămin confortabil şi curat. Nu o considera cicălitoare doar pentru că simte nevoia să îşi impună punctul de vedere. Fii matur şi explică-i cu răbdare atunci când consideri că este confuză. Nu aştepta o ocazie anume pentru a-i face câte o bucurie.

Dacă o iubeşti, nu te purta ca şi când n-ai observa că se află în preajma ta.

Dacă o iubeşti, nu o folosi ca pe un obiect casnic sau sexual. Fă-o să se simtă dorită, determin-o să fie nebună de dorul tău, să caute cu disperare braţele tale şi sărutările tale. Dacă o iubeşti, nu-i aminti mereu de minusurile pe care le are, nu o compara cu alte femei şi nu o împovăra cu complexe. Ai ales-o pe ea. De ce ai ales-o? Ajut-o să fie frumoasă, menţinându-i starea de fericire şi încrederea de sine.

Dacă o iubeşti, nu-i întoarce spatele când îţi spune ceva ce nu-ţi place şi fă tot posibilul să aveţi un dialog.

Dacă o iubeşti, nu râde de visurile ei şi nu o descuraja. Nu-i spune “N-o să reuşeşti!”, ci “Voi fi acolo să reuşeşti!”

Dacă o iubeşti, aminteşte-i asta mereu prin gesturi, prin vorbe şi prin fapte care ştii că ar face-o fericită.


Dacă îl iubeşti, nu-i cere să fie aşa cum vrei tu, nu-i inhiba personalitatea, nu-l transforma într-un produs al tău, nu-i impune sentimentele şi nu-l determina să îi fie teamă de tine. Înţelege-i stângăcia cu care face curat în casă şi apreciază-i străduinţa. Nu-l mai critica pentru tot ce nu îţi place la el şi aminteşte-ţi de ce te-ai îndrăgostit de el. Nu-l cicăli de îndată ce intră pe uşă şi nu-i aminti mereu de lucrurile pe care nu le-a făcut. Apreciază ceea ce a făcut şi învaţă-l să facă lucrurile mult mai bine. Dar fă totul cu iubire şi cu răbdare, nu cu un aer superior şi nemulţumit. Ajută-l să îţi înţeleagă nevoile şi să te cunoască şi nu te supăra atunci când ţi se pare că nu te înţelege. Nu-l obosi cu obsesiile tale, nu-l alunga cu crize și frustrări personale. Fă-l să vină acasă cu bucurie, să se simtă primit cu iubire, să simtă pacea, confortul, libertatea și căldura căminului de care are atâta nevoie.

Dacă îl iubeşti nu-l agasa cu gelozia ta şi nici cu toanele tale. Nu fii egoistă şi gândeşte-te că şi el are dureri, că şi el este obosit, că nu e dator doar să se dăruiască şi că merită şi el să fie alintat, răsfăţat, copleşit cu dragoste şi cu atenţie. Dacă îl iubeşti, fii frumoasă, elegantă şi caldă. Fii femeia demnă de a fi respectată, preţuită, iubită şi dorită. Nu lăsa rutina să pună stăpânire pe relaţia voastră, surprinde-l plăcut cu tot felul de surprize şi cu atitudinea ta jucăuşă de femeie vie şi dornică să fie fericită şi să trăiască intens. Nu te neglija, nu-l întâmpina mereu îmbrăcată în treningul lălâi cu care faci curat prin casă, convinsă că e dator să te placă oricum. Fii femeia minunată şi frumoasă care l-a cucerit şi nu uita că atunci când tu te simţi frumoasă, transmiţi frumuseţe prin fiecare por al tău.

Dacă îl iubeşti susţine-l şi ajută-l să fie bărbatul demn, elegant şi puternic alături de care să fii mândră. Nu-i reproşa lucruri pe care nu le are, ci ajută-l să le dobândească.
Dacă vă iubiţi, întâmpinați-vă mereu cu bucurie și păstrați armonia în relația voastră. Nu vă mai certaţi pentru toate nimicurile. Nu vă mai aruncaţi priviri urâcioase, nu mai ridicaţi tonurile vocilor şi nu vă spuneţi cuvinte necugetate. În situaţii de criză lăsaţi inimile din voi să vorbească, nu orgoliile. Dacă vă certaţi, nu veţi depăşi mai bine şi mai repede problemele, ci le veţi amplifica.

Dacă vă iubiţi, nu vă mai adresaţi reproşuri, nu mai invocaţi greşeli şi dureri din trecut, care s-au consumat… Iertaţi, uitaţi şi căutați să faceţi lucrurile altfel decât în trecut.

Dacă vă iubiţi, nu vă înstrăinaţi unul de celălalt, nu căutaţi răspunsuri şi rezolvări la problemele dintre voi, discutând cu alte persoane… Comunicarea trebuie să existe doar între voi doi, fiindcă numai voi ştiţi ce simţiţi şi ce vă doriţi. Aveţi răbdare să vă cunoaşteţi, faceţi acele mici compromisuri care ajută la păstrarea armoniei în cuplu. Dacă vă iubiţi, nu mai consideraţi sacrificiu orice gest făcut în favoarea celuilalt.

Dacă vă iubiţi nu prețuiți mai mult lucrurile decât vă prețuiți unul pe celălalt și momentele petrecute împreună… La sfărșit, acele lucruri de care sunteți înconjurați vor fi doar niște vechituri, dar amintirile adunate într-o viață vor fi averea voastră.

Dacă vă iubiţi, nu vă grăbiţi să decideţi că sunteţi sau nu potriviţi, raportându-vă la criterii neesenţiale… Acordaţi-vă timp să vă cunoaşteţi, să vă înţelegeți, să învăţaţi să trăiţi împreună. Nu lăsaţi nimic să vă dezbine: nici necazurile şi nici oamenii rău intenţionaţi.

Dacă vă iubiți, fiți cei mai buni prieteni și confidenți.

Dacă vă iubiţi, fiţi împreună şi faceţi totul împreună. Împărţiţi fericirea, lacrimile, durerile, temerile, neajunsurile, visurile, timpul, viața.
Iubirea înseamnă împreună la bine şi la greu, cu perfecţiune şi imperfecţiune, cu fericire şi nefericire, cu abundenţă şi cu lipsuri, dar toate împărţite la doi…

Ce este dragostea?


              Am fost intrebat de un prieten cum sta treaba cu dragostea asta din viata reala? Bineinteles ca a fost nevoie sa stau sa ma gandesc un pic la intrebarea lui si la ce sa-i raspund. Nu pentru ca nu stiam ce sa-i spun, ci pentru ca aveam nevoie sa-i explic pe intelesul lui ceea ce inseamna cu adevarat sa iubesti si care sunt nevoile pe care le avem si cu care ne intalnim in timpul unei relatii de dragoste.

           Incepand de la prima etapa a acestei referiri voi spune ca uneori nici nu ne dam seama cand se intampla, sa fim atrasi de o persoana, fie ea femeie sau barbat, care sa ne trezeasca in interiorul fiintei, sentimente si trairi de care nici macar nu stiam ca suntem capabili.

           Ce este dragostea?

           In credintele mele, si de ce nu, in sistemul meu de valori a fost inoculat un sentiment de siguranta, putere, daruire, dorinta si pasiune care s-a dezvoltat odata cu evolutia mea ca om. As spune ca din punctul meu de vedere dragostea este acel sentiment care iti creeaza o stare de bine, indiferent de cum a fost starea ta de pana in acel moment. Ca nimeni si nimic nu-ti mai poate lua puterea pe care o ai atunci cand esti indragostit. Nu de putine ori am observat oameni indragostiti facand atatea nebunii fara ca macar sa-si dea seama ca toate aceste lucruri, intr-un alt context, le-ar fi creat o stare de disconfort majora(frica).

          Urmarind aspectul acesta al indragostirii am inteles ca atat creierul cat si trupul, atunci cand rezoneaza energetic cu fiinta iubita, au tendinta de a ne face sa dezvoltam in noi capacitati de percepere ale lucrurilor, extrem de puternice si pline de energie pozitiva.

          Atunci cand iubim suntem atat de veseli, de plini de viata si de incredere incat facem ca tot ceea ce ne inconjoara sa para banal pe langa dragostea puternica pe care o simtim cu intreaga fiinta. Iubita mea mi-a spus la un moment dat ca sunt extrem de rational cu privire la treirile pe care le simt alaturi de ea, ca incerc sa controlez totul in jurul meu, de asa natura incat sa-i creez starea de bine de care este nevoie pentru a se bucura de ceea ce simtim unul pentru celalalt. Atunci m-am intrebat daca este bine ceea  ce fac? Si… am inteles ca nimic nu-ti poate aduce atata bucurie in suflet, ca acea nebuie pe care esti dispus sa o faci, irational, pentru a-ti demonstra dragostea.

        Consider ca este mult mai bine sa te lasi purtat de val si sa te bucuri de toate emotiile pe care ti le ofera dragostea, fara sa incercam sa fim perfecti, fara a ne ascunde in spatele unor masti, dupa care sa realizam ca nimic din ceea ce suntem sau traim nu este adevarat.

       Te iubesc! Dar de ce te iubesc? Cum te iubesc? Sunt intrebari la care cu greu am gasit raspuns. Voi exemplifica descoperirile mele personale legate de aceste intrebari. Da, te iubesc! Te iubesc pentru ceea ce esti, pentru ceea ce sunt langa tine, pentru ceea ce suntem amandoi atunci cand suntem impreuna. Te iubesc asa cum esti, si nu vreau sa te schimbi sau sa schimbi ceva pentru mine. Te iubesc pentru tine, pentru mine, pentru noi. Aceste sunt raspunsurile, din punctul meu de vedere, la intrebarile de mai sus. Spun aceste lucruri pentru ca le simt si pentru ca mi le doresc, sa le traiesc, cat mai mult timp in viata aceasta. Spun aceste lucruri pentru ca eu cred in ele si pentru ca vreau ca si ceilalti sa se bucure de ele asa cum ma bucur eu.

         Cam asta este dragilor, in credintele si trairile mele, o forma sanatoasa a dragostei, si voi face tot ce imi sta in putere sa pastrez aceste sentimente si trairi vii in sufletele noastre.

                       Cu drag al vostru Mirel.

Diferenta de varsta intr-o relatie este o problema?


Pentru ca am fost intrebat despre ce parerea am in cazul diferentelor de varsta intr-o relatie, m-am decis sa mai scriu un articol. Iata ce a iesit…

Diferenta de varsta in relatiile sexuale este gandita diferit in culturile lumii. Aceasta este asociata cu tratatele sociale si economice in societati in functie de practicile maritale, chiar si cand relatia sexuala nu este legata direct de casatorie. Un al doilea model este determinat de prezenta monogamiei non-durabila sau a divortului.

Gerontocratia:
In culturile in care varsta ofera avantaje sociale unui anumit sex – de obicei barbatilor – alegerea partenerului depinde mai ales de un echilibru intre varste si sexe. Pentru un barbat in varsta, cu pozitie economica si sociala prima alegere este o femeie tanara, mai atractiva. In culturile poligame sotiile mai in varsta sunt tinute pana cand barbatul moare. Tipic vaduvele in varsta sunt casatorite cu barbati mai tineri.

Puterea sexuala:
La majoritatea oamenilor si a speciilor de primate cele mai puternice sexual femele sunt cele post-pubescente care prezinta caractere secundare sexuale ale adultului drept indicatori ai sanatatii. In culturile moderne, unde divortul este frecvent femeile in varsta pot comanda prin puterea sexuala separat sau alaturi de aspectul lor fizic in termeni similari barbatilor. In combinatie cu nivelul de securitate sociala multe femei se bazeaza pe statutul lor economic si isi exercita puterea sexuala in aceleasi feluri ca si barbatii si ademenesc barbati tineri.

Cand vorbim despre diferenta de varsta in relatii ni se aminteste de exemplul cuplurilor celebre. Uitandu-ne la diferenta lor de varsta si relatia de succes ne intrebam: „Diferenta de varsta chiar conteaza?” raspunsul depinde de fundatia relatiei. Diferenta de varsta in relatii nu este o problema daca intentiile ambilor parteneri sunt oneste. Daca un barbat mai in varsta cauta o femeie mai tanara doar pentru a se reasigura ca inca este atragator sexual sau daca un barbat mai tanar se intalneste cu o femeie in varsta doar pentru a cauta securitate, atunci relatia este problematica de la inceput. Totusi daca relatia se bazeaza pe interese si valori similare, cu o chimie puternica atunci va trece testul timpului in ciuda diferentei de varsta.

Se spune de catre psihologi ca partenerii mai tineri cauta o figura maternala sau paterna sau pe cineva care sa-i ghideze si sa aiba grija de ei. Partenerii in varsta pot fi atractivi pentru cei tineri daca nu au gasit pe cineva egal ca varsta.
De fapt, diferenta de varsta in relatii poate avea un impact pozitiv asupra ambilor parteneri. Frecvent un partener mai tanar aduce energie in viata unuia mai in varsta. In acelasi timp partenerul mai in varsta aduce celui tanar stabilitatea emotionala mult dorita. Diferenta de varsta intr-o relatie poate fi foarte provocatoare mai ales in situatii sociale unde ambii parteneri gasesc dificil de a se adapta prietenilor si familiei celuilalt.
Sfaturi cum sa te descurci cu diferenta de varsta in relatie:
Viata sociala:
Cind problema este diferenta de varsta primul gand care trebuie sa il rememorezi este „Varsta este doar un numar.” Daca ai un partener mai tinar nu-l forta sa vina cu prietenii tai si familia. Chiar si cand vorbiti cu partenerul evitati sa va comportati ca un parinte. Sunteti un partener si trebuie sa va comportati intocmai. In cazul in care partenerul este mai in varsta faceti la fel, fiti egalul lui.

Fiti siguri ca nu vrea doar sex sau ii place numarul dumneavoastra de ani:
Pentru femeile mai in varsta care se intalnesc cu barbati tineri, diferenta mare de varsta din relatie poate determina multe insecuritati. O femeie in varsta se teme ca una mai tanara ii va fura barbatul. Iar daca femeia este mai tanara decat barbatul acesta va experimenta aceleasi sentimente. Aceste insecuritati pot dezvolta probleme ale increderii in sine. In astfel de cazuri cel mai bun lucru de facut este sa discutati cu partenerul si sa-l reasigurati prin cuvinte si actiuni de dragostea dumneavoastra.

Hobby-urile:
O alta problema in astfel de relatii este diferenta dintre gusturile fata de muzica, filme sau televizor. Partenerul mai in varsta poate fi interesat in a citi o carte sau sa se uite la televizor si sa stea in casa mai mult. Pe de alta parte partenerul tanar poate cauta mereu activitati in oras cum ar fi mersul la sala, in cluburi. In astfel de situatii este bine sa faci lucrurile impreuna alternativ.

Nivelul de independenta si nevoia emotionala:
Intr-o relatie mai traditionala persoanele imbatrinesc, se maturizeaza si progreseaza in acelasi ritm. Dar intr-o relatie dominata de diferenta de varsta una dintre persoane poate avea mai multa nevoie de sustinere emotionala in timp ce alta poate necesita independenta. Poate partenerul dumneavoastra a fost intr-o relatie de lunga durata si acum este obisnuit ca cineva sa aibe grija de el, in timp ce voi vreti o oportunitate sa fiti pe propriile picioare din cand in cand. Sau poate fizicul unei persoane se va deteriora in timp ce cealalta va ramane sanatoasa.

Visurile voastre impreuna:
Cand intalnesti pentru prima data pe cineva si te indragostesti varsta pare sa nu conteze. Pe masura ce timpul trece diferenta in ani poate se poate face aparenta cand veti vrea lucruri diferite. Cineva mai in varsta poate deja avea copii si nu va vrea sa inceapa o familie. O persoana mai in virsta care se intilneste cu una mai tinara poate fi deja linistit sa sa vrea o casatorie si copii. Pe masura ce timpul trece aceste probleme par a se face tot mai mari.

Ce se intampla cu indivizii care sunt abuzati in copiarie?


   Ca raspuns la o tema ridicata de una din pacientele mele, m-am decis sa scriu un articol nou. Ce se intampla cu cei abuzati in copilarie, cum sunt afectati de abuz si cat de greu le este sa isi vindece ranile?

Voi incepe prin a spune ca majoritatea celor care sunt abuzati ajung sa sufere de o forma destul de agresiva de depresie obsesiv compulsiva, care de cele mai multe ori duc la ganduri de razbunare, la abuzuri si distrugere a personalitatii, asta-i face la randul lor sa deina abuzatori, apoi apare cealalta categorie, a celor care se inchid in propria carapace si care reu ajung sa fie accesati de partenerii lor, chiar si dupa nulti ani de zile.

Sunt de parere ca unul dintre cei mai importanti pasi este sa recunoastem situatiile in care am fost abuzati si sa vedem cum ne-a afectat acest lucru, ulterior sa apelam la terapie si terapeuti specializati in domeniu.

Pentru cazurile celor care isi recunosc abuzurile si se inchid in ei este un pic mai greu, iar asta se intampla datorita faptului ca ei nu-si pot da seama cat de afectati sunt de abuzurile la care au fost supusi. De cele mai multe ori acesti indivizi sunt inchisi in ei, fara relatii sociale, prieteni si/sau parteneri de viata. Prin urmare in cazul lor, un rol foarte important il au cei care pot intra intr-o legatura emotionala cu ei. Tot ei sunt si cei care e pot activa starile de disconfort, accesele de furie sau frustrarile cu care traiesc  acesti oameni. Consider ca este nevoie de foarte multa rabdar, calm si dragoste neconditionata pentru a putea trece peste starile celor cu astfel de probleme emotionale, asta si pentru ca ei, in timp, ajung sa vada in cei apropiati, posibili abuzatori.

Recomand celor care sunt implicati intr-o relatie cu un individ abuzat sa aive grija la nevoile lui, sa incerce sa il asculte si cel mai important sa il sprijine sa vorbeasca despre lucrurile care il supara, in asa fel incat sa ajunga sa aive destula incredere si sa vorbeasca despre situatiile abuzive in care a fost implicat.

In astfel de situatii un individ care a fost abuzat in copilarie ajunge sa vorbeasca despre ceea ce il afecteaza si sa isi doreasca sa vindece ranile din acea perioada a vietii, iar aici intervine prietenul sau partenerul care poate incerca sa il sprijine in terapie si sa-i ofere linistea si increderea ca isi poate vindeca acele rani.

In continuare voi scrie despre situatiile in care cei abuzati devin abuzatori, cu sau fara voia lor, iar acest lucru se intampla in cele mai multe cazuri fara sa-si dea seama.

Iată în continuare 12 dintre trăsăturile caracteristice cele mai importante ale unui partener/prieten devenit abuzator:

– este o persoană aparent încântătoare, care la început vă va copleşi cu cadouri şi atenţie şi care îşi va exprima în mod exagerat dorinţa de a continua relaţia, prin fraze tipice precum „dacă mă părăseşti, mă omor“, „nu pot trăi fără tine“;

– este gelos, considerându-i pe ceilalţi drept o ameninţare la adresa relaţiei, acuzându-vă de infidelitate, deşi, în mod ironic, el este de multe ori cel infidel;

– este manipulativ, detectând cu uşurinţă punctele sensibile ale altora şi utilizându-le pentru a deţine controlul şi a-şi atinge scopurile: „eşti urâtă şi slabă; nu e de mirare că ai fost abuzată în copilărie“;

– îi place să deţină controlul, acest fapt devenind un scop în sine. Acest tip de partener îşi verifică în mod excesiv victima, de multe ori opunându-se ca aceasta să aibă un loc de muncă, sub pretextul că acolo „ar putea întâlni pe cineva“;

– se pretinde victimă, neasumându-şi niciodată consecinţele propriului comportament şi învinuind pe ceilalţi pentru eşecul său, pentru starea de indispoziţie, de iritare sau chiar pentru abuz: „tu mă faci să te lovesc“, „beau pentru că mă stresezi“;

– are o atitudine narcisistă, principala prioritate fiind propria persoană, îndeplinirea nevoilor sale. De asemenea, partenerul toxic va fi flatat atunci când va vedea că victima sa „merge ca pe ace“, pentru a nu-l deranja şi pentru a evita izbucnirile sale;

– este o persoană inconstantă din punct de vedere afectiv, trecând cu extremă repeziciune de la starea de bună dispoziţie la izbucniri nervoase;

– are o atitudine critică în cea mai mare parte a timpului, adresând injurii şi remarci depreciative, atât la adresa partenerului, cât şi la adresa celorlalţi în general: „eşti grasă şi dezgustătoare. Nu mă poţi părăsi pentru că nu o să se mai uite nimeni la tine“, „te crezi bărbat? Nu eşti nimic mai mult decât băiatul mamei“;

– încearcă să te izoleze de prieteni şi de familie, pentru a-ţi accentua sentimentul de neajutorare şi a te determina să te raportezi exlusiv la el;

– este hipersensibil, interpretând fiecare gest de dezaprobare din partea celorlalţi ca fiind o puternică ofensă şi reacţionând virulent;

– are manifestări de cruzime nu doar faţă de partener, dar şi faţă de copii şi animale. De multe ori apelează la ameninţări pentru a-şi creşte puterea şi dominarea asupra victimei: „dacă nu ai să fii a mea, nu ai să fii a nimănui“;

– îşi manifestă în mod nesincer regretul după fiecare abuz, promiţând că se va schimba, că nu se va mai purta aşa urât niciodată. Cu toatea acestea, în absenţa unui ajutor specializat, schimbarea de durată nu este posibilă.

Pentru ca de cele mai multe ori, vorbim despre abuzuri sexuale, oi continua cu cateva umari ale abuzurilor si consecinele pe care acestea le au asupra vietii sociale a celui care ajunge sa fie abuzat.

În timp ce citiţi această analiză a problemelor legate de abuzul sexual, ţineţi cont de următoarele aspecte:

1. Au rezultat în urma abuzului sexual suferit în copilărie şi s-au agravat în timp, din cauza amânării tratamentului.

2. Femeile pot resimţi aceste tuluburări ca pe nişte clişee care se modifică de-a lungul timpului. Într-o zi eşti depresivă, în alta esti nervoasă, uneori poate simţi nevoia să mănânci peste măsură, alteori nu ţi-e foame deloc.

3. Poate să apară o adaptare la aceste probleme/funcţii anormale, pe măsură ce ele încep să facă parte din viaţa cotidiană.

4. Cei abuzati nu aleg ce tulburări anume se vor manifesta în urma abuzului.

5. Unele dintre aceste probleme vor spori în intensitate sau se vor altera, agravându-se în momentul în care începe tratamentul, sau periodic de-a lungul tratamentului.

Depresia

Majoritatea femeilor care au fost abuzate sexual au experienţa acestei stări, în anumite perioade de timp, dacă nu permanent. Adesea ea începe să se manifeste chiar la momentul abuzului, ca reacţie la un sentiment de disperare şi neajutorare legat de gestul agresorului.Această depresie timpurie poate declanşa un mod de gândire negativist, care devine tot mai pătrunzător cu timpul, în viaţa unei femei. Pe măsură ce copilul creşte, abuzul încetează în cele din urmă, în timp ce depresia continuă.

Amintiri şi flashback-uri ale abuzului fac ca această stare să se manifeste ciclic, astfel încât – chiar în perioadele bune, la un moment dat îşi face apariţia depresia. Această manifestare ciclică a depresiei  poate să cauzeze şi să statornicească o mentalitate pesimistă despre sine, despre  relaţiile cu ceilalţi, despre copii, muncă, viaţă, viitor.  Aşa cum ne împărtăşeşte Tony Bates în  Înţelegerea şi biruirea  depresiei: o abordare practică, “Depresia în general provoacă o izolare de ceilalţi şi o întoarcere împotriva propriei persoane. Persoanele afectate rămân cu convingerea că  nu numai că au avut de înfruntat o piedică sau o pierdere importantă, ci că ele însele sunt nişte învinse, şi că nimic nu va fi vreodată rezolvat în viaţa lor.”

Teresa ( în vârstă de patruzeci si unu de ani) descrie cum a trăit ea această experienţă: ” Ani de zile am fost deprimată fără să ştiu cu adevărat de ce. Parcă nici nu-mi aduc aminte când nu am fost vreodată deprimată sau anxioasă. Tatăl meu m-a abuzat periodic de la vârsta de cinci ani. A fost greu pentru mine să admit că aşa ceva se petrecea. Ultima dată când a abuzat de mine, eram adolescentă. După ce n-a mai făcut-o, m-am simţit în continuare fără valoare, şi că niciodată n-o să mă iubească nimeni. Am crescut cu convingerea că dacă cineva te-ar fi iubit, te-ar fi făcut să suferi. Ce deznădăjduitor..”

Depresia implică gânduri, simptome fizice, comportamente şi sentimente. Gândurile depresive includ auto-critică exagerată, o lipsă de încredere în sine, nehotărâre, lipsă de speranţă, o viziune negativă supra lumii, şi incapacitatea de a se concentra. Simptomele fizice pot cuprinde lipsă de energie, lehamite şi oboseală, apetit scăzut, somnolenţă sau, din contră, insomnii, creştere sau pierdere în greutate. Aceste simptome fizice pot coincide cu simptome somatice ale abuzului, cum ar fi dureri de cap cronice.

Sentimentele depresive includ lipsă de speranţă, descurajare, disperare, tristeţe, confuzie, teamă, sentimentul de vinovăţie, de ruşine, si un sentiment de insuficienţă.

Printre comportamentele generate de starea de depresie se numără inactivitatea, apatia, mişcările încetinite, “somnolenţa” mentală (gândirea încetinită), agitaţia, retragerea în sine (izolare), dependenţa.

Depresia este ca o febră cu temperatură nu foarte ridicată care creşte şi descreşte, dar care niciodată nu dispare. Femeile declară că în unele zile se simt mai bine decât în altele, şi unele dintre ele se adaptează acestui aspect  al depresiei de “sus-jos” cam în acelaşi fel în care au învăţat să supravieţuiască cu ideea abuzului.   Se pare că aceste femei nu au cunoştinţă de faptul că mai există şi un alt mod de a gândi, de a simţi, de a se comporta.

Medicamentele pot ajuta la controlarea depresiei având un efect rapid, şi de obicei constituie un prim pas în manevrarea acestei probleme. Tratamentul medicamentos împotriva depresiei constă de obicei în controlarea volumului de neurotransmiţători la nivelul sinapselor din creier. Există patru  grupe de medicamente antidepresive, şi fiecare dintre ele au efecte  benefice specifice, care ţintesc fiecare anumite simptome depresive. Industria farmaceutică a creat diverse tipuri de medicaţie, cum ar fi Wellbutrin, Prozac şi Zoloft, care corespund acestor patru tipuri de antidepresoare. Din cauza diversităţii de medicamente de pe piaţă, e nevoie ca femeile să caute asistenţă medicală care să le ajute să determine ce antidepresor sau alt medicament recomandat de medici este indicat pentru ele, pe baza simptomelor pe care le prezintă.  Neajunsul pe care-l au de întâmpinat femeile care au fost abuzate este acela că, dacă antidepresoarele ameliorează simptomele, ele nu rezolvă cauza. Nerezolvarea cauzei poate contribui la perpetuarea ciclică a depresiei în viaţa acestor femei.

O femeie care caută ajutor terapeutic poate să fie sau nu sub tratament cu antidepresoare. Dacă e sub medicaţie, e posibil ca medicul ei să fi tratat simptomele fizice, dar să nu fie la curent cu cauza depresiei ei ( trauma emoţională datorată abuzului sexual suferit în copilărie), sau de câtă vreme depresia îi distruge viaţa. Pe lângă aceasta, dacă medicii s-ar concentra mai degrabă pe evenimentele în curs care contribuie la manifestarea şi menţinerea depresiei, atunci femeile nu vor avea ocazia să înţeleagă cauza din copilăria lor care o generează. Cel mai probabil depresia va reapărea odată cu atenuarea factorilor de stres actuali, şi/sau oprirea medicaţiei. În plus, a lua medicamente, a opri tratamentul şi a reîncepe face parte din acest ciclu (al medicaţiei antidepresive –n.t.), şi poate chiar asta să contribuie la starea de depresie!

Când comparăm studiile despre depresie cu cele despre abuzul sexual din copilărie, observăm o desfăşurare a ambelor în istoricul  familiilor. Se pare că depresia este un indicator al abuzului sexual. Folosindu-se de această informaţie, medicii au posibilitatea să cerceteze cauza depresiei atunci când dau acest diagnostic pacienţilor lor – copii, adolescenţi şi adulţi. Această investigaţie poate îmbunătăţi capacitatea medicilor de a identifica cauzele care stau la baza depresiei şi, sperăm, să conducă la o sporire / intensificare a trimiterilor către medici specialişti în probleme psihice, şi la înfiinţarea unui sistem de ajutor medical  pentru femei  în scopul de a trata şi a vindeca această traumă. Pe lângă aceasta , având în vedere că potenţialul medicilor de a diagnostica depresia infantilă este crescut astăzi , dacă ei îi întreabă pe copii despre traumele suferite şi despre felul acestora (spre exemplu abuzul sexual), au astfel posibilitatea să intervină în favoarea unui copil pentru a stopa abuzul la care acesta este supus, dându-l în vileag în familie.

În momentul în care femeile înţeleg cum se manifestă depresia lor – când a început, cum a evoluat de-a lungul anilor şi felul în care împrejurările curente o întreţin – ele au posibilitatea să caute un tratament eficient pentru aceasta, şi să vindece acest efect prelungit al abuzului sexual.

Pe măsură ce se vindecă, ele încep să se simtă mai pline de speranţă, şi nu se mai consideră neajutorate în încercarea de a schimba ceva în viaţa lor. Pot înţelege că eticheta “dezechilibru chimic” constituie mai mult decât un dezechilibru al neurotransmiţătorilor sau o scădere a nivelului de serotonină. Mai degrabă, este un dezechilibru în vieţile lor care a fost provocat de abuzul sexual suferit în copilărie. Trauma unui abuz sexual consumă energia unei femei, apetitul ei pentru viaţă, încrederea în sine, şi încrederea în oameni.

Când femeile dezvăluie abuzul suferit, ele înţeleg cauza depresiei lor. Află o eliberare de durată  de povara depresiei, la nivel mental, fizic, emoţional şi spiritual. Pe măsură ce femeile identifică pierderile pe care le-au suferit, deplâng ceea ce le-a fost luat, şi îşi permit să aibă sentimente şi să le manifeste, ele prind viaţă. Pe măsură ce se ridică ceaţa, îşi dau seama că viaţa nu este atât de gri, şi că are culori vii care merită admirate. Cu cât înaintează pe calea vindecării,  îi dau de capăt depresiei. Din victime neajutorate şi din supravieţuitoare fără speranţă, ele devin femei care s-au vindecat prin înţelegerea şi tratarea cauzei depresiei lor.

Am ales sa scriu in special despre femei, deoarece ele au cel mai des parte de abuzuri in copilarie si le fac mult mai vulneraile in viata de zi cu zi, decat barbatii care de cele mai multe ori ajung sa fie abuzatori.

Asa ca dragilor, fie ca ati ajuns sau nu abuzatori, recomandarea mea este sa aveti grija de ceea ce simti si ce anume va aduce in aceasta situatie. Din partea mea aveti tot sprijinul de care aveti nevoie pentru a va vindeca.

                                                Cu drag al vostru Mirel.

Emotie vs. Ratiune


Am primit de curand o tema foarte interesanta. Emotie sau Ratiune, cum e mai bine sa reactionam in anumite situatii?
Sunt de parere ca nu este o certitudine ca toti vom putea reactiona la fel. Deaceea voi cita un mare filosof (B. Pascal) care a formulat o ipoteza: „Inima respecta propriile ratiuni, pe care ratiunea nu le cunoaste”. In viziunea lui Pascal aici se vorbeste de „instinct” si „intuitie”, ceea ce inseanna ca o parte din oameni sunt instinctivi si tin cont intr-o mare masura de emotiile pe care le incearca atunci cand trec printr-o anumita situatie ( vorbim aici de indivizii care intai simt si apoi rationeaza), aceste persoane se vor lasa conduse de emotii si trairi dincolo de puterea creierului de a rationa. Sunt acei oameni spirituali, emotivi, vesnic indragostiti de cate ceva. Sunt oamenii care au nevoie sa iubeasca si sa fie iubiti, sa ofere, fara a astepta ceva in schimb si cel mai important, sunt acei oameni altruisti, optimisti, pentru care viata are un alt sens.
Mai departe vorbim de cei rationali, sau altfel spus ganditorii, meditatorii, logicii. Sunt acele persoane care intai rationeaza si apoi simt ( aceia care pkabifica in detaliu orice situatie prin care trec), acestia au avantajul ca pot gresi foarte rar, si intotdeauna au o solutie de rezerva, dar hai sa vedem ce se intampla atunci cand planifici totul. In cazul unei situatii deficitare, ipotetic vorbind, ei vor avea intotdeauna solutii pentru rezolvare, insa nu vor mai acea timpul si puterea de a se bucura de reusita si experienta pe care ti-o aduce tranzitarea unei astfel de situatii. Pot spyne ca exista un echilibru intre oamenii rationali si emotionali (instinctuali) , asta si datorita faptului ca intr-o relatie exista doua personalitati diferite, care vor avea intotdeauna o compmetare, la fel ca Ying si Yang, ca luna si soarele, ca ziua si noaptea, ca lumina si intunericul. Deaceea imi doresc pentru fiecare dintre voi sa aveti in relatia de cuplu un parteber opus, pentru a va bucura de completare, evolutie spirituala si emotionala si, nu in ultimul rand de Dragoste si Pasiune. CU DRAG AL VOSTRU MIREL.

Tipologii feminine…


Ca si continuare a articolului TIPOLOGII MASCULINE, am cautat cateva tipologii feminine, nu sunt exprimate de mine, insa sunt deacord in mare parte cu clasificarea facuta de specialisti. Spun aceste lucruri pentru ca nu vreau sa-mi asum meritul altora din punct de vedere al cercetarii, la sfarsitul articolului voi trage cateva concluzii personale legate de aceste clasificari.

TIPURI DE FEMEI PE CARE NU AI CUM SA NU LE IUBESTI

1. Femeia care exprimă feminitate

A fi emancipată, independentă şi orgolioasă nu înseamnă să renunţi la feminitate. Sigur că femeile din zilele noastre sunt mai orientate către carieră şi adoptă un aer dominator, dar nu toate îşi reneagă delicateţea şi aerul gingaş. Gesturile, postura, machiajul, vestimenţia ta, care exprimă puternic ideea de feminitate şi „dulceaţă”, sunt imediat interceptate de bărbaţii din jurul tău.

Reprezentanţii sexului tare sunt programaţi de Mama Natură să fie atraşi de creaturile fine, care au nevoie însă de protecţie şi de un braţ vânjos în jurul umerilor moi, de catifea.

Din prima clipă în care un bărbat observă o femeie care ştie să îşi pună în valoare feminitatea, o ia în calcul drept o candidată excelentă la titlul de iubită, soţie şi mamă.

2. Femeia sigură pe sine

Probabil te-ai mirat şi tu cum unele femei din jurul tău, fără calităţi fizice şi intelectuale notabile, se bucură de toată atenţia şi admiraţia bărbaţilor. Secretul acestor domnişoare sau doamne aparent banale din toate punctele de vedere este acela că au încredere în ele şi o arată prin modul în care merg, privesc, vorbesc şi îşi menţin postura corporală (umerii orientaţi în faţă, bărbia ridicată, posteriorul perfect aliniat cu trunchiul).

În afară de faptul că aceste femei sigure pe ele transmit un mesaj puternic de „orice bărbat ar fi norocos să mă aibă”, ele cuceresc prin aerul lor controlat, descurcăreţ, echilibrat, îndrăzneţ şi atractiv pentru orice persoană, nu doar pentru sexul opus.

În general, bărbaţii nu sunt dispuşi să investească timp, bani, energie şi sentimente într-o relaţie cu o femeie pe care trebuie să o menajeze constant din punct de vedere emoţional, de aceea vânează zi de zi femei puternice, alături de care să îmbătrânească.

3. Femeia senzuală

Zisă şi „fatală”, femeia senzuală este acea reprezentantă a sexului slab care emană din toţi porii un potenţial sexual incredibil. Feromonii ei sunt imediat interceptaţi de bărbaţi, funcţionând ca o poţiune magică de cucerire a tuturor prin sex-appeal.

Femeia senzuală are mereu o privire de felină, un mers lasciv şi unduitor, un zâmbet misterios care intrigă. Se vede că îşi iubeşte corpul, pentru că ştie să îşi scoată în prim plan atuurile fizice şi să ascundă micile defecte. În faţa unei femei senzuale, orice bărbat simte o pulsiune puternică de a ajunge cumva în preajma ei, de a o cunoaşte mai bine şi de a se convinge de măiestria cu care ea însăşi îşi foloseşte sexualitatea într-o relaţie intimă.

TIPURI DE FEMEI DE CARE FUG BARBATII

„Experta”

Multe femei inteligente și educate cad în capcana acestei tipologii, devenind rapid nesuferite pentru orice bărbat. „Experta” știe întotdeauna care este singura soluție pentru orice problemă, iar compromisul îi este complet străin. Nu cedează niciodată atunci când crede că are dreptate. Din păcate, crede asta aproape întotdeauna.

„Materialista”

Când o femeie vede la un bărbat doar portofelul, nu poate ascunde cu adevărat acest lucru în fața partenerului. Materialista se lasă mituită cu cadouri scumpe, dar nu va fi niciodată cu adevărat sinceră într-o relație și dispare la primul semn al unor probleme financiare.

„Supărata”

Sentimentele negative acumulate în urma unor dezamăgiri sentimentale le fac pe multe femei să-și piardă optimismul și încrederea în bărbați. Dacă această stare nu este temporară și se transformă într-o atitudine de tipul „Toți bărbații sunt porci”, „supărata” devine o femeie greu de iubit pentru cei mai mulți bărbați. Femeia din această tipologie își testează partenerul în mod constant și îl obosește până acesta pleacă, apoi se laudă pentru instinctul său excelent.

„Nebuna”

Multe femei au uneori gesturi dramatice, însă „nebuna” cere sacrificii tot mai mari partenerului, pe care le uită apoi rapid. Niciodată mulțumită, femeia din această tipologie este foarte imprevizibilă și va fi ocolită de bărbații ce caută o relație serioasă.

„Egoista”

Femeile egoiste caută un partener cu adevărat răbdător, apoi îi testează limitele pentru a profita la maxim de el. Egoista nu este întotdeauna materialistă, dar nevoile ei financiare sau emoționale sunt întotdeauna pe primul loc, indiferent de consecințele asupra partenerului.

„Disperata”

Când încep să-și simtă ceasul biologic cum ticăie tot mai puternic, unele femei devin cu adevărat disperate, gata să ajungă în fața altarului cu orice bărbat, indiferent de compatibilitate. Disperarea este evidentă, iar când partenerul își dă seama că relația este bazată numai pe ea, povestea de iubire se termină rapid.

„Victima”

Toată lumea este împotriva ei și are nevoie să-și plângă de milă cel puțin o dată pe zi. Aceasta este victima, dominată de probleme legate de respectul de sine, care poate epuiza și răbdarea celui mai calm bărbat atunci când își arată adevărata față.

„Dependenta”

Cu o fire romantică, „dependenta” își face planuri de căsătorie încă de la prima întâlnire, iar la a treia se gândește deja la numele copiilor. Vrea să petreacă fiecare clipă alături de partener și îl sună mult prea frecvent. Un bărbat îndrăgostit poate rezista câteva luni în aceste condiții, dar cei mai mulți se vor simți sufocați și vor renunța la sentimente dacă devin obiectul unei depedențe emoționale a partenerei.

Acestea sunt dupa spusele specialistilor, Tipologiile Feminine, dar hai sa fim sinceri, si virbesc in special cu barbatii. Cati dintre voi nu ati avut o relatie sau mai multe cu cel putin una din tipologiile negative? Cati dintre voi nu va simtiti minunat atunci cand partenera voastra este dependenta de voi, mai ales in special in prima parte a relatiei. Din nefericire, toate aceste lucruri sunt reale si nesanatoase. De cele mai multe ori exista combinatii de tipologii, pentru ca trebuie sa recunoastem ca nu avem cum sa incadram nicio femeie intr-o singura tipologie.
In timp am avut ocazia sa am ca paciente, aproape toate formele tipologice ale unei femei si sunt de parere ca cea mai periculoasa dintre ele ramane Manipulatoarea, cu atat mai mult, atunci cand acest dar este inascut, nu dezvoltat, pentru ca din nefericire, stim cu toti ca cea mai puternica arma a unei femei este manipularea, bineinteles neluand in calcul situatiile in care ne place si ne lasam manipulati. Tot aici as outea spune ca este si vina noastra, sau a multora dintre noi, sau noi suntem cauza dezvoltarii negativitatii unei femei. Pentru ca datorita suferintei si dezamagirilor in relatiile romantice, ele tind sa se razbune, iar de cele mai multe ori le iese cat se poate de natural. De aici si proverbul „Femeia te naste, femeia te omoara” si au fist destule cazuri de acest gen abordate atat in istorie, cat si in psihologie. Aceste fiind spuse, cred ca nu ne ramane decat sa acem grija de noi si de ele, in asa fel incat sa bu mai ajungem la situatii de conflict sau despartiri, implicit sa nu mai dezvoltam ura si razbunare intre noi ca oameni, fie ca suntem barbati sau femei. Cu drag si dragoste al vostru umil, Mirel.

Ce-si doresc femeile si barbatii de la partenerii lor? Puncte comune…


         In decursul saptamanii trecute am primit de la o prietena si pacienta tema pe care o voi aborda azi. Este vorba de acele dorinte si credinte pe care le au partenerii atunci  cand vine vorba de o relatie. Sa plecam de la premisa  ca cei doi vorbesc atat aceeasi limba ( desi se presupune ca femeile vorbesc „venusiana”, iar barbatii „martiana”), ramane de observat daca cei doi parteneri au si aceeasi lungime de unda, atunci cand vine vorba de comunicare. In urma cercetarii subiectului si implicarea in abordarea lui am descoperit un lucru foarte interesant. Nevoia primordiala a ambilor parteneri este aceea de a simti siguranta ca celalalt poate avea „GRIJA” de el. Ca si studiu am urmarit mai multe cupluri in diferite forme de terapie, sa zicem un cuplu care s-a fi4mat din interes, financiar sau de alta natura. Un alt cuplu pe care l-am urmarit a fost format in urma unor circumstante productive de ambele parti, partenerii fiind studenti la momentul formarii cuplului. Am studiat si un cuplu de parteneri cu varsta inaintata, vorbim aici de persoane de peste 65 de ani. In toate cazurile pe care le-am urmarit, punctul comun a fost grija. Fiind vorba de acest subiect mi-am dat seama ca acest lucru le creaza confortul emotional benefic dezvoltarii personale atat in cuplu cat si in afara lui. Fie ca vorbim de o grija materiala, sexuala (si aici ma refer la acei parteneri „friends with benefits”), emotionala sau sociala, in toate cazurile parterii asteapta unul de la celalalt sa primeasca ceea ce au nevoie. Am incercat la un moment dat sa aflu cati dintre ei ofera ceea ce au de oferit, fara sa astepte ceva in schimb? Rezultatul a fost zero, asta datorita fie educatiei primite in familia de origine, fie datorita societatii care a dezvoltat in fiecare dintre cei studiati o forma nesanatoasa de asteptare si introvertire in „cretinismul social”. Am facut aceate afirmatii deoarece in zilele noastre nu mai exista respect fata de partenerii nostri, nu mai exista credinta ca ceea ce faci pentru partenerul tau vine din dorinta de a oferi, nu mai exista acea abordare neconditionata a unei relatii. Circula foarte des pe site-urile de socializare si nu numai o forma egoista de abordare a unei relatii romantice (sau de dragoste, cum i se mai spune). „TE IUBESC PENTRU CA MA IUBESTI!” , este o forma gresita de abordare a unei relatii de iubire. Gresit dragilor, dragostea si apartenenta la un cuplu mu functioneaza asa, parerea si credinta mea functioneaza asa: „TE IUBESC PENTRU TINE, PENTRU CA ESTI UN OM MINUNAT, PENTEU CA AM MULTA DRAGOSTE DE OFERIT, PENTRU CA ESTI EXACT ASA CUM ESTI SI… CEL MAI IMPORTANT, PENTRU CA IUBINDU-TE, MA SIMT IMPLINIT!”. Prin urmare va spun voua cei care urmariti subiectele scrise de mine, ca cel mai important lucru intr-o relatie este intr-adevar grija, dar nu fata de noi, ci fata de partenerii nostri, fata de cei pe care-i dorim si iubim, pentru ca asta aduce implinire, satisfactie si dezvoltare, atat spirituala cat si emotionala. Si ca sa inchei subiectul in stilul meu specific, voi spune doar atat. VA IUBESC DEAGII MEI, PE FIECARE IN FELUL VOSTRU, PENTRU CEEA CE SUNTETI SI REPREZENTATI IN VIATA MEA, IAR EU IN A VOASTRA!!! Cu drag al vostru Mirel.

Tipologii masculine…


Tipologiile masculine

 Am sa incep articol cu o remarca. Sunt de parere ca nici unul din noi, ca si barbati nu ne caracterizam in totalitate intr-o sigura tipologie masculina. Spun acest lucru datorita faptului ca de cele mai multe ori avem tendinta de a exagera si de a ne pune in valoare niste calitati pe care nu le avem neaparat, insa pentru noi este foarte important sa fim bine vazuti si categorisiti cat mai “Don Juani” sau de ce nu, “Casanovi”. Poate ca vor aparea multe reprosuri la ceea ce voi spune legat de barbati si de modul in care se manifesta in asa maniera incat sa fie catalogati intr-o anumita tipologie

Domnul “Este vorba doar despre mine”

 Acesta este narcisistul clasic sau egoistul modern. Încrederea lui este mândrie exagerată, prietenul cel mai bun oglinda din baie, iar gândurile lui îl vorbesc doar de bine. Îl vei recunoaşte imediat după primele întâlniri pentru că nu vrea şi nici nu poate să îşi ascundă afinitatea pentru propria persoană.

Toti acesti indivizi de cele mai multe ori sunt invatati inca din copilarie ca asa este bine in viata, ca tot ce vor face sa le fie lor bine, sa nu tina cont de nevoile celor din jurul lor si sa nu conteze decat persoana lor.

 Boemul sau artistul absolut

 Un domn… Cu informaţii, cultură, spirit artistic; are un talent pe care puţini îl egalează: poate scrie, poate cântă la pian, poate pictează. Oricare ar fi meseria lui, mai mult ca sigur îl face să pară profund, sensibil, din altă lume – o lume de care poţi fi imediat dependentă.

         O sa-ţi prezinte în fiecare seară o scurtă teorie filozofică şi apoi îţi va           spune “te iubesc” cum nimeni altcineva nu mai ştie să o facă.

         Aici ca sa completez cele spuse de prietena mea, voi explica prin faptul ca devenind un tip romantic si atent, acestia dintre indivizi vor incerca macar aparent sa faca in asa fel incat partenera lui sa se simta in siguranta, chiar daca isi urmareste scopul de a o cuceri si ulterior de a o face intr-un fel sau altul dependent de el. Parerea mea este ca dintre toti cei enumerate, acestia sunt cei mai periculosi, si asta pentru ca nu sti niciodata la ce sa te astepti din partea lor, fiind cat se poate de imprevizibili.

Casanova

Un romantic incurabil – a fost logodit de … cu siguranţă nu ai degete la mâini ca să poţi număra de câte ori a cerut un “Casanova” pe cineva de soţie, mereu convins că următoarea va fi aleasa.

Te va cuceri din vorbe, cu laude şi complimente, dar îndată ce îi vei arăta că eşti om (cu defecte, bineînţeles) se va muta la următoarea „The One”.

Persoanele caracterizate in aceasta tipo;ogie sunt cei mai indrazneti dintre toti cei caracterizati, spuna asta pentru ca atunci cand vor sa cucereasca nu se dau inlaturi de la nimic, si nicio femeie nu le prea sta in cale atunci cand trebuie sa mai treaca un nume in agenda. Sunt cei care se folosesc de anumite tertipuri de abordare pentru a-si atinge scopul. Ei sunt cei care mint cu desavarsire.

  Prietenul cel mai bun

Relaţia voastră durează de atâţia ani, încât aţi ajuns să vă înţelegeţi din priviri. El te cunoaşte exact aşa cum eşti şi te iubeşte încă. El e „acasă” la tine.

Consider ca acesti barbate sunt cei care facand pe prietenul cel mai bun au senzatia ca pot cuceri inima unei femei, parerea mea este ca nu se poate intampla aasa ceva, iar cele care se lasa inselate de acesti papusari sunt exemplarele mai slabe ale sexului frumos. De ce? Pentru ca din punctual meu de vedere, prietenul cel mai bun nu iti va spune niciodata ca iti este cel mai bun prieten, dar va fi acolo cand ai nevoie fara a avea asteptari de la tine.

 Baiatul mamei

 Este individual care inca nu si-a “taiat” cordonul ombilical, cel care incearca tot timpul sa faca pep lac Mamei, sa isi aleaga partenerele in functie de cerintele pe care le are cea care i-a dat viata de la partenera lui. Intotdeauna el va face o comparatie intre ceea ce primeste de la mama lui si ceea ce ii ofera partenera. Aici ar trebui doamnelor sa faceti in asa fel incat sa incercati s ail indepartati (la figurat vorbind) de mama lui, doar asa vei putea sa ai o relatie cu el, asta daca esti pregatita sa duci o lupta colosala cu felul in care a fost invatat sa vada el femeile.

Aceste caracterizari sunt scrise de o foarte buna prietena a mea care la un moment dat mi-a si explicat cum a ajuns la aceste concluzii, din fericire pentru noi, “Domnilor” tipologiile masculine sunt mult mai multe si mai diversificate. Aceste tipologii enumerate aici sunt doar cele mai importante din punctul meu de vedere, si spun asta datorita faptului ca intotdeauna am crezut in principiul ca fiecare individ are ceva “special” in sensul bun sau mai putin bun al expresiei.

Doamnelor nu va ramane decat sa descoperiti singurele care este tipologia masculina care vi se potriveste si bineinteles sa o si urmariti indeaproape, din cate imi amintesc se spune ca exista peste zece tipologii, dar cred in sinea mea ca cele neenumerate aici nu prea au relevanta in relatiile personale.

As spune ca cel mai bine ar fi sa incercat sa va creionati un anumit tip de barbat pe care il doriti in viata voastra, in asa maniera incat sa va ajute sa va realizatitelul cu privire la propria viata si de ce nu chiar relatie.

 Mi-ar placea sa continui cu faptul ca fiecare dintre barbatii caracterizati in tipologiile de mai sus, folosesc ceea ce ei considera ca un atu, doar pentru satisfactia propriului orgoliu, sau de ce nu pentru cresterea Ego-ului persona sau ca metoda de protectie la felul in care au fost invatati ca trebuie sa se comporte in societate si cu partenerele lor. Ei considera ca asta le aduce garantat cucerirea in viata si patul lor.

 Ajung la concluzia ca nici un barbat nu poate fi cu exactitate caracterizat intr-o anumita tipologie datorita faptului ca dispunem de caracteristici ale tuturor tipologiilor, pentru simplul fapt ca suntem barbati si pe deasupra si misogini, insa putini sunt cei care au puterea sa recunoasca cu adevarat, care din tipologiile de mai sus ii este cunoscuta si in care se incadreaza, iar asta se intampla datorita faptului ca exact asa cum spuneam sunt putini cei care au curajul sa isi asume responsabilitatea faptelor sale. Vreau sa spun doamnelor ca sunt extrem de putini barbatii care dispun cu adevarat de o “Coloana vertebrala” care sa il faca sa isi asume toate consecintele situatiilor mai putin placute in care este implicat.

 

Comportamentul barbatilor intr-o relatie…


Cum sunt barbatii intr-o relatie?

 

Am fost intrebat la un moment dat cum se comporta un barbat intr-o relatie, asa ca am ales sa scriu acest articol ca si raspuns la acea intrebare.

Se pare ca o mare parte dintre noi, oamenii, din  societate avem un anumit comportament fata de semenii nostrii, luand prin comparatie comportamentul celor care traiesc in mediul rural, acolo unde inca societatea si libertinajul ei nu a afectat atat de tare dezvoltarea din punct de vedere respect a individului.

Foarte multi dintre noi barbatii implicati intr-o relatie suntem de la usor abuzivi pana la gelozie si de ce nu persecutie, care din punctul meu de vedere este o boala greu de suportat pentru orice om, fie el barbat sau femeie. Consider ca este necesar sa intelegem natura relatiei in care suntem implicati si rolul pe care ni-l asumam in acea relatie, si spun asta pentru ca foarte multi dintre cei cu care am stat de vorba nu stiu care este natura relatiei in care sunt implicati, si bineinteles nici macar ce cauta ei in acea relatie.

Un alt punct de vedere ar fi sinceritatea cu care dezvoltam relatia, cat de importanta este si cum ne dorim mai departe sa se dezvolte relatia noastra, iar aici as avea de punctat cateva lucruri. In primul rand o foarte mare parte dintre barbati se implica intr-o relatie datorita atractiei fizice, acelui animalicism care ne reprezinta in anumite momente, spun ne reprezinta pentru ca probabil la fel rectionam si eu, pana cand am inteles cu adevarat care este nevoia mea reala, de unde si din ce motiv ma comport ca un animal in calduri. Se pare ca o foarte mare parte din barbatii si femeile actuale chiar folosesc acest lucru pentru satisfactia lor personala. Pentru satisfacerea ego-ului personal si de ce nu, uneori pentru afisarea uneori in societate a unui statut pe care multi par sa il aprecieze. Cati dintre barbatii si femeile din ziua de azi nu s-au simtit folositi? Cati dintre noi nu am simtit ca nu suntem decat niste papusi gonflabile, sau niste marionete intr-o anumita relatie?

Cred ca sunt foarte multi cei si cele care stiu despre ce vorbesc, prin urmare am sa va explic cum functioneaza aceast mecanism nesanatos. Daca o femeie este abuzata sau tratata necorespunzator, din punct de vedere emotional, ea se va transforma intr-o femeie care va folosi barbatii ca pe niste unelte in favoarea ei, asta daca este indeajuns de puternica, ulterior cei folositi de ea, la randul lor isi vor bate joc de alte femei. Asa apare un cerc vicios in care suntem cu toti implicati, pana in momentul in care unul dintre noi alege sa schimbe ceva in viata lui.

Cam in aceeasi maniera s-a intamplat cu fiecare dintre noi si relatiile nesanatoase in care am fost implicati. Consideram ca  tot ce este important in viata, este sa ne fie noua bine, egoismul si egocentrismul fac din noi niste barbati sau femei cu potenta (si nu ma refer la potenta sexuala) ci la ceea ce suntem in societate. Lucru care se dovedeste a fi cat se poate de eronat, asta pentru ca nu ne este mai bine, ne este chiar mai rau. Ne simtim folositi, ca o marioneta careia ii tragi sforile. Lucrurile vor continua asa pana intr-o zi cand  vom realiza ceea ce facem si cum ne simtim. Pana in momentul in care vom alege sa nu mai fim papusa nimanui. Cand ne vom da seama ca valorile adevarate si cat se poate de reale ne pot calauzi pasii si sufletul prin viata. Asa eu personal am inceput sa pun mare pret pe sentimente si emotii, pe trairi de care nu stiam sa ma bucur pana atunci. Si stiti ce am descoperit?

Ca lucrurile marunte aduc satisfactii si bucurii mari.

Nu vreau decat sa va fac sa intelegeti cat de importanta este in viata fiecaruia dintre noi nevoia de atentie si afectiune. Prin urmare va rog pe voi cei (cele) care cititi aceste articole sa aveti grija la ceea ce va doriti cu adevarat. Cu cat iesiti mai repede din cercul vicios in care sunteti implicati, asa cum poate suntem sau am fost implicati fiecare dintre noi, cu atat mai repede va puteti bucura de trairile si emotiile pline de iubire ale unui alt om care a facut aceasta alegere.

Mi-as dori pentru fiecare dintre voi sa aveti parte de fericirea si puterea pe care vi le ofera o asemenea decizie. Mi-ar placea ca la un moment dat sa imi scrieti si sa-mi spuneti  ca sunteti cu adevarat fericiti, ca iubiti si sunteti iubiti. Pentru ca fiecare dintre noi merita acest lucru, fiindca suntem facuti din iubire, pentru a fi iubiti.

             Al vostru Mirel!

Cand un barbat isi asuma o relatie…


Cum si cand isi asuma un barbat o relatie?

 

Foarte multe din reprezentantele sexului frumos m-au intrebat in ce situatii isi asuma un barbat o relatie. Am stat mult si m-am dangit la acest subiect, am pus intrebari si am tras CONCLUZII in functie de ceea ce am realizat eu in viata mea, dar si in functie de explicatiile celor cu care am discutat in timp ce urmaream acest subiect.

Se pare ca sunt foarte rare situatiile in care un barbat este dispus sa isi asume o relatie, iar asta se intampla datorita faptului ca au senzatia ca sunt ingraditi, controlati sau urmariti. Am stat si am urmarit indeaproape cateva situatii de relatii premature.

Daca iau in calcul si ceea ce am simtit eu din punct de vedere emotional atunci cand am fost gata sa ma implic intr-o relatie voi concluziaona ca din nefericire foarte putini dintre barbatii care se afla intr-o relatie, fie ea si oficializata (si ma refer aici la casatorie) sunt dispusi sa isi assume aceasta relatie. Am obseravt ca sunt tentati sa fie implicate in doua sau mai multe relatii deodata, fapt care duce la lipsa de incredere in cuplu si de ce nu la despartire.

Foarte multi din barbatii cu care am discutat mi-au explicat ca atunci cand sunt intr-o relatie sunt mult mai dispusi sa isi insele partenera decat la inceput, atunci cand incearca sa-si cucereasca partenera. Explicatia data ar fi ca nu se simt prea bine in relatie si ca o pastreaza “ de buna” partenera actuala, celelalte fiind doar aventuri.

Din punctual acesta de vedere, daca stau sa ma gandesc, sunt de parere ca datorita lipsei de evolutie emotionala se simt atat de inconfortabil intr-o re;atie oficializata incat sunt tentati sa mai incerce si ceva “nou”.

In timp am stat sa m-am gandit la mine, la ceea ce faceam in perioadele in care eram impplicat in relatii, si am inteles ca nesiguranta si lipsa de incredere in propria-mi persoana a dus la aceasta dorinta de abordare diferita a relatiilor pe care le-am avut. In viziunea mea de la acea vreme, credeam ca daca ma afisez cu mai multe femei intr-o anumita perioada de timp, chiar fiind implicat intr-o relatie stabile, voi avea respectul celorlalti masculi din jurul meu. Era un mod de dominare a relatiilor cu alti barbate si impunerea mea ca si Macul Alfa. Ulterior am inteles ca aceste lucruri nu se intamplau dfecat in mintea mea, chiar daca eram apreciat si laudat de ceilalti barbate, asta nu-mi aducea nicio satisfactie.

Continuand sa urmaresc motivul pentru care am inceput sa scriu acest articol, ajung la concluzia concreta ca noi, barbatii, nu suntem in stare sa ne asumam cu adevarat o relatie. De cele mai multe ori o facem datorita societatii in care traim “CA SA INTRAM IN RANDUL LUMII”, dar asta nu ne aduce satisfactia si rezolvarea problemelor emotionale. Asa ca suntem dispusi sa ne sacrificam relatiile, pentru a ne satisfice prorpiul EGO.

Eu personal, acum cred ca ma voi implica si imi voi asuma o relatie, atunci cand in acea relatie voi gasi linistea, puterea si dorinta de a-mi umple sufletul cu fericire. Nu consider ca este necesar sa suferi pentru a face pep lac societatii, nu cred ca este benefic sa iti calci in picioare bucuria de a iubi curat si sincer, doar pentru ca societatea cere ca la o anumita varsta sa fi insurat si cu copii acasa.

Fiecare dintre noi, barbatii, ar trebui sa ne asumam relatiile abia atunci cand suntem siguri pe emotiile ce le aveam pentru partenere si suntem pregatiti sa ii oferim tot ce avem mai bun, fara a incerca sa-I controlam viata si sa o tratam ca pe o alta “achizitie” sau “prada” adjudecata.

Prin urmare dagii mei,va indemn sa nu va implicate intr-o relatie, cu atat mai putin sa o oficializati pana cand nu sunteti siguri de sentimentele pe care le aveti pentru partener, pana cand nu sunteti convinsi ca indiferent de cate situatii veti intampina in viata, sunteti convinsi ca apartineti acelei relatii, ca va aduce satisfactia si linistea de care aveti nevoie.

Astept criticile si comentariile voastre la aceasta tematica… Cu toata dragostea al vostru Mirel! 

Cele mai mari frici ale barbatilor…


Care sunt cele mai mari temeri ale barbatiilor cand vine vorba de o relatie?

 Nu stiu daca este relevant ceea ce voi scrie acum despre temerile barbatiile, insa in mod sigur pe unii dintre ei o sa-i intereseze foarte tare subiectul, iar asta nu pentru ca sunt mai putin barbati, ci pur si simplu pentru ca se vor recunoaste in ceea ce voi scrie. Voi vorbi in special prin prisma experientei pe care am avut-o eu si care m-a ajutat sa inteleg de ce apar anumite frici, care sunt rolul lor si cum somatizarea lor m-a ajutat in timp sa inteleg problemele emotionale cu care ma confruntam pana sa fac ceva in aceasta privinta.

In timp am invatat cat de vulnerabil sunt in relatiile cu cei din jurul meu si in special cu partenerele mele. Cel mai mare beneficiu a fost adus in viata mea de faptul ca am inteles cat sunt vulnerabil si ca am incercat sa indrept acest lucru exprimand ceea ce simteam si constientizand cat rau imi faceau fricile pe care le aveam. Inca mai exista momente cand ma gandesc la cate o frica, la ce reprezinta ea, si mai ales de unde vine. Au fost multe situatii in care fricile pe care le aveam mi-au adus frustrari si discordante intre suflet si minte. Nu tot ceea ce simteam era in tandem cu ceea ce gandeam, lucru care ma speria cumplit. Daca nu este bine ceea ce fac? E bine oare ca simt asa? Daca voi fi iar dezamagit de propria persoana, si asa ajungeam sa am parte de frustrari din cele mai diferite. Toate aceste trairi le-am constientizat abia cand am inceput sa le somatizez (aveam dureri de cap, nelinisti, dureri de spate si de picioare, m-am ales cu un ulcer duodenal si devenisem din ce in ce mai anxios) , iar asta doar pentru ca lasasem fricile sa puna stapanire pe mintea si sufletul meu.

Prima dintre fricile mele a fost cea de siguratate, sau de abandon. In timp am inteles ca datorita faptului ca ai mei nu s-au inteles si au divortat nu avea nicio legatura cu mine. Am fost abandonat de cel pe care ar fi trebuit sa-l numesc tata pe cand aveam doar 13 ani, exact in momentul in care aveam mai mare nevoie de unul, ulterior mi-am asumat respensabilitati in familie care nu-mi apartineau mie, ci barbatului ce  ar fi trebuit sa-l aive mama alaturi. De la munca fizica care sa ne aduca un venit in casa, pana la treburile gospodaresti pe care ar fi trebuit sa le faca un barbat. Datorita faptului ca mama lucre mi-am asumat si cresterea fratelui meu, care a venit asupra mea cu fricile si frustrarile lui copilaresti. In felul acesta am dobandit o alta serie de frici. De la frica de a esua in viata, pana la frica de a-mi pierde viata sau familia. Pe vremea aceea am facut totul ca familia sa ramana unita, lucru pe care il fac si acum, insa in alta maniera, sub alta forma.

Odata cu timpul, revenind in tara dupa aproape patru ani petrecuti in Tibet, mi-am reasumat lucruri care nu mi-au apartinut. Incercand sa ma implic in relatii intime si personale cu diferite martenere am dobandit frica de infidelitate, de incapabilitate si de impotenta, atat fizica, cat si materiala. Am inteles cu timpul ca aceste frici nu erau decat o forma de refulare a lucrurilor, trairilor si emotiilor pe care le-am avut in copilaria mea.

La doua zeci si cinci de ani am pierdut femeia pe care am iubit-o cel mai mult in viata, fapt care a dus la un dezechilibru Major in viata si personalitatea mea. Imi pusesem baza si speranta in relatia cu ea, dar nu stiam sa ii arat asta. Abia dupa ce am pierdut-o am inteles cat de mult a insemnat pentru mine aceasta femeie. Si tot atunci am inteles ca rolul ei in viata mea a fost sa ma invete sa iubesc neconditionat, sa ma invete adevarata fata a dragostei si cat de mult ne ajuta ea sa ne dezvoltam sanatos din punct de vedere emotional/

Sunt de parere ca nu este nimic mai dureros decat sa-ti moara in brate fiinta pentru care ai fi in stare sa iti dai si viata, pentru care incerci sa schimbi tot ce este deficitar in viata si sufletul tau.

Si asa am ajuns sa inteleg cu adevarat valoare Iubirii si faptul ca ea nu trebuie sa fie o dependent, ci un mod de exprimare a emotiilor si trairilor pentru o persoana. Am inteles ca o relatie sanatoasa este cea in care desi dependent de dragoste te simti independent ca individ. Sunt constient ca este foarte mult de comentat pe acest subiect, dar voi reveni  asupra lui, deoarece este foarte strans legat de articolul cu Atasamentul.

O alta frica a mea a fost aceea de saracie, deoarece nu stiam ca pentru un om exista si alte valori decat cele material. Fusesem invatat ca prin ceea ce detii (din punct de vedere material) iti arati cu adevarat valoarea. Din nefericire in ziua de azi nu se mai pune pret pe valoare sufletului, pe valoarea umana, pe valoarea emotionala a unei relatii. Am inteles dupa mult timp ce pret platisem pentru ca alesesem acel stil de viata, pana cand am ales sa schimb ceva, sa imi arat in primul rand mie ca se poate si altfel, ca sunt mai bun de atat. Am inteles ca nicio suma de bani, oricat ar fi ea de mare nu-ti poate oferi sanatate, iubire, respect sau stima de sine. Asa mi-am redescoperit propriile valor, cu care fusesem Inzestrat de Divinitate si am inceput sa mi le recunosc si sa le pun in valoare. Cu timpul acest fapt mi-a adus consientizarea si ulterior remedierea problemelor mele emotionale si de sanatate, m-au facut sa lupt pentru lucrurile in care cred si ori de cate ori am ocazia sa ajut pe oricine are dorinta de a schimba ceva in viata lui. Mi-ar placea sa interactionam, sa-mi spuneti, voi cei care citit aceste articole cum as putea sa va ajut, cum va doriti sa fie viata voartra si relatiile in care va implicate? Care sunt valorile in care credeti si ce sunteti dispusi sa faceti pentru a va ajuta? 

Atasamentul la adulti…


Atasamentul la adulti…

Am sa incep prin a marturisi ca ceea ce voi scrie legat de formele de atasament este inspirat din psihologia adultului, insa as vrea sa stiti ca exista si parti personale in ceea ce veti citi in acest articol, asta pentru ca a folosi doar copy-paste ar insemna in primul rand lipsa de respect fata de voi cei care cititi articolele mele, iar apoi fata de mine ca om. Nu poti publica un articol care nu iti apartine, asumandu-ti meritele pentru ceea ce sta scris in el. Prin urmare voi integra in ghilimele ceea ce este copiat si voi scrie pur si simplu ceea ce imi apartine, asta pentru a va ajuta sa faceti diferenta intre ceea ce imi apartine si ceea ce am luat de la altii. Va multumesc pentru intelegere si va rog sa-mi acceptati scuzele, insa tematica atasamentului este bazata foarte mult pe teorie, care ne ajuta pe noi specialistii sa evaluam situatiile in care anumite relatii sunt sanatoase sau nu din punct de vedere emotional.

La fiecare dintre ele voi aduce si explicatiile mele personale, in functie de modul in care vad eu lucrurile, si cum mi-a fost influentata mie viata de catre aceste forme de atasament de-a lungul timpului.

Anumite categorii de reprezentări și scheme ale atașamentului descoperite în Interviul Atașamentului Adult au putut fi corelate cu tipurile de atașament ale copiilor lor studiate în cadrul „situației necunostute“:

“Atitudinea atașantă autonomă“

Această categorie se numește și liber-autonomă prescurtat „F“. Persoanele din aceasstă categorie dau dovadă de încredere în sine, toleranță la situații frustrante, respect și capacitate de empatie. Au conștiința propriilor sentimente (negative sau pozitive) și atitudini vizavi de persoanele de referință, pe care le manifestă într-un mod echilibrat și potrivit. Nu se identifică inconștient cu proprii părinți, și privesc în mod realist propria relație părinte-copil, fără a o idealiza. Pârinții acestor adulți au fost adesea la rândul lor persoane cu o atitudine autonomă, sau și-au dobândit autonomia

de-a lungul biografiei prin relațiile cu alte persoane decât cele de referință, cum ar fi cu un partener, sau cu ajutorul sprijinului psihoterapeutic.

Ca și părinți, ei reacționează previzibil și potrivit situației, la comportamentul atașant al copiilor lor. “

Aceasta forma de atasment presupune in mare parte o incredere si stima de sine foare bine dezvoltate. Indivizii care dezvolta o asemenea forma de atasament intr-o relatie nu au problem existentiale in societate si de cele mai multe ori isi rezolva situatiile dificile cu multa increde si tact, in asa maniera incat sa le fie bine atat lor cat si partenerului de viata.

“Atitudinea distantă relațional-evitantă

Numită și „dismissing“ sau prescurtat „Ds“. Adulții cu acest tip de atașament își amintesc cu greu propria copilărie, ceea ce denotă refularea multor evenimente. Tind să își idealizeze părinții și metodele de educație ale acestora, făra a putea preciza concret situațiile ce îi determină la această idealizare. Dimpotrivă, ei descriu situații de lipsă de sprijin și de respingere (deschisă sau ascunsă) a unor nevoi specifice vârstei. Adulții cu o atitudine distantă și de evitare, dezmint importanța experiențelor pe care le-au avut cu părinții lor în coloratura emoțională a personalității actuale. Ei denotă un înalt grad de dorință de independență, vrând sâ rezolve singuri procvocările la care viața îi supune. Aceștia declară că nu ar fi avut nevoie de sprijin vreodată motiv pentru care nu au resentimente (tristețe sau supărare) dacă acest sprijin le-a lipsit. Copii acestei categorii de adulți se pot baza pe sprijinul lor afectiv și pe adaptarea părintească corespunzătoare, în încercarea de a rezolva o problemă sau alta. Copii sunt supuși unor așteptări mari din partea părinților. Rezultatele „Interviului Atașamentului Adult„ au demonstrat că mamelor din această categorie le face mare plăcere să simtă dependența pe care copii o au față de ele. Tot ele sunt însă și acelea care tind să-și ignore copii dacă aceștia au nevoie de consolare sau sprijin.”

Din aceasta categorie faceam si eu parte pana in momentul in care am ales sa schimb ceva in viata mea. Primul lucru pe care am ales sa-l schimb a fost chiar modul de perceptie al relatiilor si al oamenilor cu care intram in contact, de-a lungul timpului cele doua traditii in care am fost crescut m-au facut sa pierd anumite valori, sa imi pierd increderea in oameni si in primul rand in mine, m-au facut sa imi distrug stima de sine. Cu timpul cititnd si documentandu-ma am inteles unde si care era problema, asa ca am inceput sa ma implicin relatii cat mai benefice mie, in care sa nu fiu dependent de persoana cu care interactionez si care sa imi dezvolte o stima de sine benefica din punct de vedere personal. In relatiile intime am urmarit ulterior, in timp ce lucram cu mine sa am in preajma mea femei care nici sa nu fie dependente de mine, dar nici sa nu ma faca sa ma simt dependent de ele. A fi implicat intr-o relatie sanatoasa inseamna sa iubesti, sa fi iubit si in acelasi timp sa te simti liber in acea relatie. Inseamna ca tot ceea ce intreprind partenerii este benefic pentru amandoi. As spune ca cele mai sanatoase relatii sunt cele “ONE WAY WIN”, cele in care amandoi au de castigat liniste, incredere si daruire de la partener.

“Atitudinea nesigur-preocupată

Se numește și „încurcat/implicată“ ( en:„entangeld-enmeshed“) prescurtat „E“. Persoanele cu această atitudine sunt inundați masiv de amintirile lor din copilărie, acestea împovărându-i în permanență. Problemele și dificultățile relației cu persoana de referință nu poate fi definitiv prelucrată și integrată; acestor probleme li se accordă o importanță exagerată făcând persoanele să oscileze între stări emoționale de furie și cele de idealizare. Adulții acestei categorii sunt într-o permanență dependență de persoana de referință, din partea căreia ei așteaptă în continuare atenție și “repararea situației“. Mamele persoanelor cu aceast tip de atașament sunt adesea considerate prea „slabe“ și„incompetente“ neputând oferi apărare sau consolare în situațiile percepute ca amenințătoare de către copii. Dacă mama (sau altă persoană de referință) nu poate să îndepărteze teama copilului, acesta se agață în permanență de mamă. Copilului îi vine greu să se desprindă de persoana de referință, care în „slăbiciunea“ ei își parentifică în permanență copilul, acesta trăind sentimentul că trebuie să își „îngrijească“ mama. Copii acestor adulți sunt înpiedicați prin răsfăț și/sau creerea sentimentului de vinovăție, să se comporte explorativ sau să își exteriorizeze emoțiile de furie, agresivitate, ciudă sau manifestările de libertate. Acest lucru îngreunează dezvoltarea identității copilului.”

Aici apar de cele mai multe ori probleme datorita posesivitatii partenerilor, care datorita copilariei lor personale, ajung sa nu aiva incredere de nici un fel in partenerii lor, ajung sa se simta permanent inselati si sa le lipseasca total increderea unei relatii curate si increzatoare. Pentru acesti oameni este recomandata permanent amintirea faptului ca sunt in siguranta sic a vor fi mereu in siguranta, ca nu este nevoie de posesivitate pentru a avea un partener fidel si, parerea mea ar fi ca trebuiesc invatati sa daruiasca sis a primeasca fara agresivitate. Doar cu blandete si caldura.

“Atitudinea atașantă neprelucrată

Numită și „nerezolvată“ (en:„unresolved“) prescurtat „U“. Persoanele care suferă de pe urma unor evenimente tragice neprelucrate, sau de pe urma unor abuzuri sexuale sau fizice care nu au fost prelucrate au adesea copii care manifestă tipul de atașament dezorganizat. O posibilă explicație ar fi faptul că persoanele de referință care au suferit traume nu pot oferi protecție copiilor lor, însă prin manifestarea de către părinți a unei frici obsesive aceștia activează comportamentul atașant al copiilor lor, care nu pot să își explice atitudinea derutată și înfricoșată a persoanei adulte de referință. Dacă părintele traumatizat își și neglijează copilul,îl abuzează, îi provoacă sentimente de rușine, etc, acesta nu mai este instanță apărătoare a copilului ci devine însuși sursă de teamă și pericol pentru copil. Și acești adulți își parentifică exagerat copii. Mamele cu atitudinea atașantă de acest tip lasă conducerea relației părinte-copil la bunul plac al copilului. Acest fapt conduce la încălcarea sarcinilor dintre generații, copii simțindu-se adesea obligați să se îngrijească de binele material și psihic al părinților lor.

Atitudinea atașantă neclasificată

În cadrul cercetărilor legate de AAI se discută introducerea unei noi categorii pentru atitudini încă neclasificate. Numită și Cannot classify (CC) aceasta se caracterizează prin:

Pe parcursul Interviului Atașamentului Adult persoanele din această categorie oscilează între tipul preocupat și cel distanțat fără a lăsa să se recunoască o strategie clară. Persoanele descriu experiențe traumatice grave. Au o atitudine profund negativă față de atașament în general. Dispun de strategii contradictorii de gândire și prelucrare”

Am incercat prin acest articol sa va ajut sa intelegeti cum si in ce fel puteti recunoaste formele de atasament, cat sip e cei care le dezvolta. In felul acest fiecare dintre noi stim ce este mai bine pentru noi si in felul acesta sa ne protejam si sa ne implicam in relatii cat mai sanatoase pentru dezvoltarea noastra emotionala si mentala. Va multumesc pentru atentie. Cu drag al vostru Mirel!